𝐖𝐢𝐧𝐠𝐬 𝐨𝐟 𝐚𝐬𝐡𝐞𝐬 | 𝐌𝐢𝐧 𝐘𝐨𝐨𝐧𝐠𝐢 |

7

În fața lui Se-ri se zări o încăpere complet nouă în timp ce își deschide pleoapele și încearcă din răsputeri să focalizeze imaginea din fața ei.

_Unde mă aflu?spune aceasta, ducându-și mâna dreaptă către capul ce o durea îngrozitor. Cealaltă mână îi era blocată de către Min, ce o îmbrățișa în timp ce dormea cu capul rezemat de umărul ei.

_În sfârșit, v-ați trezit!spune o voce de femeie necunoscută. Sunteți la spital!

_De ce?

_V-a adus iubitul dumneavoastră după ce ați luat prea multe pastile. Sinceră să fiu, ne-a fost mai frică pentru el decât pentru dumneavoastră.

_Nu e iubitul meu!spune Se-ri cu greutate în voce.

_Sunteți sigură?A adormit plângând pe umărul dumneavoastră, iar când v-a adus, plângea la fel de mult.

Se-ri își întoarse privirea către Min, care dormea cu o față angelică.

_Când pot să plec?întreabă aceasta.

_V-am făcut spălături stomacale iar pericolul a trecut. Puteți pleca în câteva ore.

_Mulțumesc!

Doctorița dă aprobator din cap apoi părăsește salonul. Rămasă singură, Se-ri oftează și încearcă să își reamintească cele întâmplate. Frânturi. Asta era tot ce vedea. O femeie sărutându-l pe Min, un flacon de pastile și....Min plângând deasupra ei, implorând-o să se trezească, însă nu era sigură dacă era un vis sau
realitate.

_Se-ri??își auzi aceasta numele strigat în timp ce greutatea de pe umărul ei se domoli.

Min stătea deasupra ei, privind-o cu lacrimi în ochi. Mâinile lui încep să îi mângâie obrajii.

_Te simți bine?M-ai speriat de moarte!!Să nu mai faci așa ceva niciodată, bine?

_Îmi pare rău!răspunde Se-ri, ștergându-i lacrimile cu vârfurile degetelor. Min se apropie de ea și o îmbrățișă cu putere.

* * *

_Sigur te simți bine? Ar fi trebuit să rămânem la spital.

Se-ri își întoarse capul către Min, care conducea prin pădure, către casă. Aceasta zâmbi.

_De ce zâmbești așa?Nu mi-ai raspuns la întrebare!spune Min, privind-o cu îngrijorare.

_Sunt bine, și nu-i nevoie să mă întrebi la fiecare cinci minute.

_Scuze, doar îmi fac griji.

_Știu, dar n-ar trebui. Ți-am mai spus, nu am nimic.

_M-ai speriat de moarte. Am crezut că o să te pierd.

_Îmi pare rău!Am vrut doar să dorm, nu să mor.

_De asta ai luat cinci somnifere?

_Să nu mai vorbim despre asta, bine?

* * *

Când cei doi ajunseră acasă, întunericul învăluia totul. Cerul era înnorat, lipsa stelelor făcând locul să pară pustiu.

Min o ajută pe Se-ri să urce până în camera ei, apoi plecă, fără să scoată un cuvânt.

Rămasă singură, Se-ri își acoperi fața cu mainile, încercând din răsputeri să își reamintească și celelalte detalii. Grădina cu flori, femeia necunoscută, mica ceartă cu Min, lacrimile usturătoare și pastilele de pe noptieră. Apoi, restul părea doar un vis. Yoongi plângând în timp ce încerca să o trezească, apa unui duș ce se lovea cu putere de corpurile lor, iar apoi...un sărut.

Se-ri tresări când ușa se deschise din nou și Min Yoongi intră cu o pernă și câteva pături în mână.

_Îmi pare rău dacă te-am speriat!

_Ce faci cu alea?întreabă Se-ri, privindu-i obiectele din mână.

Min se apleacă și începe să așeze păturile și perna pe podea.

_Îmi va fi mai ușor dacă rămân aici, decât să mă trezesc și să te verific peste noapte.

_Să ce?!întreabă Se-ri stupefiată.

_Doar nu crezi că te voi lăsa singură în situația asta.

_Mă simt foarte bine!

_Si vrei să te cred?

_Nu-i nevoie să faci asta, sincer.

Min continua să își aranjeze patul improvizat.

_Cineva trebuie să aibă grijă de tine.

_Pot să îmi port și singură de grijă!spune Se-ri înfuriată.

_Știm amândoi cât te bine îți porți tu de grijă. În plus, e vina mea că ai ajuns în situația asta, și am de gând să repar asta.

Se-ri oftă profund, apoi, împreună cu Yoongi, își ocupară fiecare locul, stigând lampa care mai era singura sursă de lumină existentă din încăpere.

După minute întregi în care nimeni nu mai spune nimic, Yoongi începe să vorbească :

_Ai adormit?

_Nu!

_Mai ești supărată pe mine?

_Nu!Vrei te rog să NU mai vorbim despre asta?spune Se-ri exasperată.

_Îmi pare rău că te-am rănit. Nu o voi mai face, îți promit!

_Nu m-ai rănit!

_Tu așa ai spus..

_Poftim?întreabă Se-ri uimită.

_Nu-ți mai amintești, nu-i așa? Când te-am găsit dormind, te-am dus în duș, încercând să te trezesc. Ai început să vorbești fiind semi-inconștientă...

_Sper că nu am spus vreo prostie!îl întrerupe Se-ri pe Yoongi, cu toate că știa deja la ce se referă acesta.

_"În vis nu mă răneai", "În vis mă iubeai" și...

_Nu..te rog..spune-mi că nu-i adevărat!spune Se-ri încercând să se contrazică singură.

Min oftează profund, în timp ce Se-ri începu să plângă.

_Îmi pare rău, Se-ri!Chiar îmi pare!

_"În vis mă sărutai."!de data aceasta, Se-ri fu cea care continuă propoziția.

_Îți amintești?întreabă Min surprins.

_Doar frânturi. Nu am crezut că a fost adevărat. Dar acum am confirmarea ta. Iar data viitoare, dacă ai de gând să mă mai săruți, aș prefera să fiu conștientă.

Yoongi începu să râdă.

_Așa voi face.

_Podeaua e tare și rece!spune Se-ri, încercând să schimbe subiectul.

_E-n ordine. Mi-e bine așa.

_Nu-i nevoie faci asta, ți-am mai spus.

_Nu mă vei face să-mi schimb părerea, Se-ri. Doar știi asta.

_Vrei să stai lângă mine?

Min se ridică de jos surprins :

_Poftim?

_E destul de inconfortabil să dormi pe jos. Iar având în vedere faptul că o faci pentru mine, măcar atât să pot face si eu pentru tine.

_E-ești sigură?întreabă Yoongi nesigur.

Se-ri se ferește, făcându-i loc lângă ea. Un zâmbet apăru pe fața ei, în timp ce Yoongi își ocupă locul de lângă Se-ri, rușinos și puțin nesigur.