𝐖𝐢𝐧𝐠𝐬 𝐨𝐟 𝐚𝐬𝐡𝐞𝐬 | 𝐌𝐢𝐧 𝐘𝐨𝐨𝐧𝐠𝐢 |

36

_Știu...știu unde e...spuse Yoongi luându-și inima în dinți...știu...

_Ce ușurare! răspunse Jin fericit din celălalt capăt al telefonului. Unde e?

_Jin...îmi pare rău...spuse Yoongi care nu mai fusese nevoit să ofere asemenea vești triste înainte.

Yuri, cu personalitatea ei oribilă și obsesia ce o transformă într-un monstru, era încă soră și fiică. În acel moment însă, Jin realiză că se bucurase mult prea repede, și probabil sora lui nu mai era în siguranță, așa cum sperase.

Yoongi îi explică pe scurt povestea, cerându-i lui Jin să vină în Daegu. Acesta acceptă, cu vocea golită de emoție, lăsându-i lui Yoongi o mulțime de întrebări fără răspuns : "E bine?", "Mă urăște?", "Crede că e vina mea?".

Însă prioritățile lui Yoongi erau altele, astfel decise să-și facă griji pentru Yuri doar după ce se va asigura că Se-ri e în afara oricărui pericol. Ieși din baie și plecă din nou către sala de operație, acolo unde se instală haosul : doctorii și asistentele intrau și ieșeau din sală cu ustensile și suplimente medicale în mână, însă nimeni nu-i răspundea lui Yoongi la întrebări.

_Ce s-a întâmplat?! întrebă Yoongi speriat pe o asistentă pe care o apucă de mână din mers.

_Nu acum, am treabă! răspunse aceasta grăbindu-se către sală.

Câteva minute mai târziu, totul se cufundă în liniște : nimeni nu mai ieși, nimeni nu mai intră, doar Yoongi ce așteptă singur pe coridor, cu un nor negru deasupra capului.
Privind către sală, acesta mai murmura din când în când câte un : "E vina mea...e doar vina mea!".

//\\//\\

Trecură ore, însă Yoongi tot nu primi nicio veste. Gândindu-se la tot ce-i mai rău, acesta începu să-și piardă speranța. Făcut ghemotoc în fața ușii, acesta își acoperi fața cu palmele, lăsându-și lacrimile să cadă în voie.

_Min Yoongi? se auzi o voce calmă de bărbat strigându-l.

Yoongi ridică capul și privi împrejur, zărind o față familiară :
_J-jin? Ai venit?

Jin se apropie către Yoongi dar nu spuse nimic, ci se așeză pe podea, lângă el. Timp de câteva minute, amândoi priviră în gol, neîndrăznind să scoată un sunet. Primul care sparse gheața fu Jin :

_E Se-ri? întrebă acesta arătând cu mâna către ușa sălii de operație.

_D-da...răspunse Yoongi surprins de întrebare.

_Sper că va fi bine, spuse Jin din nou. Chipul îi era obosit, însă nu îndrăzni să verse vreo lacrimă.

Era foarte liniștit de la exterior, însă Yoongi jură că la interiorul lui zăcea un monstru, mult mai rănit și gălăgios decât o mie de lacrimi.

_Îmi pare rău...rosti Yoongi, simțind că toate conflictele și durerea oamenilor din jur erau cauzate de el.

_I-am zis să se oprească. Ba chiar am implorat-o. Nu a făcut-o. Nu m-a ascultat. Pur si simplu nu a vrut. A zis că știe ce face. Deci nu e vina ta. A făcut toate astea din propria inițiativă. Era conștientă în ce necazuri se bagă.

_Dar totuși...

_Ai fost acolo? continuă Jin, luându-i vorba din gură lui Yoongi.

_Da..

_A durut-o?
_P-poftim?? răspunse Yoongi, întrebarea lui Jin surprinzându-l mai mult decât liniștea cu care vorbea.

_Vreau să știu dacă a murit în chinuri.