𝐖𝐢𝐧𝐠𝐬 𝐨𝐟 𝐚𝐬𝐡𝐞𝐬 | 𝐌𝐢𝐧 𝐘𝐨𝐨𝐧𝐠𝐢 |

25

_Ce s-a întâmplat? întreabă Sarah privind-o pe Se-ri zăcând pe canapeaua apartamentului ei cu ochii roșii și umflați de lacrimi.

_Nu s-a întâmplat nimic, răspunde Se-ri cu vocea amorțită.

_De asta ai plâns toată noaptea? Pentru nimic?

_Sunt bine, Sarah. Îți mulțumesc că ai avut grijă de mine până acum, însă poți pleca. Ești cel puțin la fel de obosită ca și mine.

_Nu comparăm oboseala fizică cu cea psihică, Se-ri.

_Mulțumesc, însă nu e nevoie să faci asta pentru mine.

_Nu mai accept alt refuz! strigă Sarah apropiindu-se de canapea. Mergi în dormitor și încearcă să dormi puțin. Între timp voi încerca să pregătesc ceva de mâncare.

O senzație de amețeală i se năpusti în corp lui Se-ri când se ridică de pe canapea însă își păstră echilibrul, mergând către dormitor. Mica fereastră acum acoperită de perdele făcea camera una foarte întunecată, un întuneric ce semăna cu cel din sufletul ei. Se întinse pe pat în timp ce privirea i se încețoșă din nou din cauza lacrimilor în timp ce privea tavaul.

_De ce? șoptește Se-ri. Ce am făcut să merit asta? Cu ce am greșit? Când credeam că în sfârsit am găsit pe cineva căruia chiar îi pasă, ajung din nou la fundul gropii din care am încercat să mă ridic atâția ani. Însă de ce? Ceva e putred la mijloc. Și-a schimbat părerea mult prea repede și neagă faptul că Yuri ar avea vreo legătură cu asta.

În încercarea disperată de a-și mai domoli gândurile, Se-ri se ridică din pat și deschide sertarul noptierei pentru a scoate un flacon de calmante. Cu un mic oftat spune în timp ce își rostogolește câteva pastile în mână :

_Singura soluție temporară pentru problemele mele permanente.

_Nu te las să iei mai mult decât unul! strigă Sarah din spatele ei, făcând-o să tresară.

_Nu aveam de gând să iau mai multe.

_Nu-i așa? Nu că ar fi prima oară. Te rog, încearcă să dormi, măcar puțin. Te va face să te simți mai bine.

Sarah părăsi camera închizând ușa în urma ei apoi decise să își verifice telefonul. Pe ecran îi apărură zeci de mesaje de la Yoongi încă de noaptea trecută :

"Se simte bine?"

"Mai plânge?"

"Te rog, nu o lăsa singură."

"Ai grijă de ea în locul meu."

_Ce fel de persoană ești tu, Yoongi? Te îngrijorezi atât de mult pentru ea când tot tu ești cel ce o face să sufere.
Te voi face să regreți toate lacrimile și durerea pe care i le provoci.

Sarah verifică din nou ușa, apoi îl sună pe Yoongi care răspunde imediat :

_În sfârșit, Sarah. De ce nu ai răspuns până acum? Ești cu Se-ri? Se simte bine?

_Tu gândești Yoongi? Nu știam că ești atât de crud. E a doua oară când o aduci în starea asta. Nu ți-e milă de ea?

_Te rog, nu o lăsa singură. Mi-e frică că va încerca să se omoare..

_Dacă îți era frică de asta nu ai fi rănit-o atât de tare.

_Ea..se simte chiar atât de rău? răspunde Yoongi cu vocea îndurerată.

_Rău?! E distrusă. A obosit până și să mai plângă. Sincer, nici nu vreau să știu ce i-ai mai făcut de data asta încât ai adus-o în situația asta.

_Poftim? Nu ți-a spus?

_Nu a vrut.

_Mi-a spus să ne împăcăm, iar eu am refuzat-o într-un mod destul de rău.

_Ai ce?! Ești nebun? Credeam că abia așteptai să vă împăcați. De ce te-ai schimbat dintr-o dată?

_E mai bine pentru ea...

_Ascultă-mă cu atenție, Yoongi. Vei regreta amarnic deoarece acum ignori pe cineva căruia chiar îi pasă de tine și rănești o inimă care te iubește. Știi foarte bine cât de greu este pentru ea să aibă încredere în cineva, având în vedere prin ce a trecut. Iar acum îi lași un gol în suflet care nu va mai putea fi umplut vreodată cu iubire sau încredere.

După ce îi aruncă vorbele în față lui Yoongi Sarah închise apelul și se apucă de gătit. Trei sferturi de oră mai târziu intră din nou în dormitor pentru a o trezi pe Se-ri.

_Nu trebuia să gătești, Sarah. Chiar nu îmi e foame, spune Se-ri îndreptându-se către bucătărie având cearcăne adânci pe față.

_Trebuie să mănânci ceva.

Ambele fete își luaseră câte un scaun și se așezară la masă. Jucându-se cu furculița prin farfuria ei cu mâncare, Se-ri întreabă :

_Cum rezistati?

_Poftim? răspunde Sarah confuză.

_Tu și Jungkook. Sunteți împreună de mult timp și nu prea pare că aveți probleme.

Sarah dădu drumul furculiței ei și se așeză mai comod pe scaun, apoi spuse :

_Ne-am certat de multe ori, însă am învățat de fiecare dată să ne înțelegem unii pe alții și să ne acordăm spațiu. Pentru voi este mai greu, deoarece sunteți încăpățânați ca niște catâri.

_Nu știu cum am ajuns aici, spune Se-ri încercând să schimbe subiectul. Unii spun că doare să uiți persoana pe care o iubești iar alții că doare să aștepți acea persoană. Însă durerea cea mai mare o simt eu acum, deoarece nu știu dacă trebuie să aștept sau să uit.

_Așteptă. Timpul vindecă rănile.

_Ba nu, timpul nu vindecă. Te ajută doar să te obișnuiești cu durerea, deoarece distrugerea e permanentă. Cicatricile vor rămâne mereu acolo, iar în funcție de momentul dificil prin care treci se vor redeschide și vor sângera și mai tare.

_Știu că îți e greu, Se-ri, însă sunt sigură că Yoongi nu a vorbit serios. Sunt sigură că în câteva zile va veni să își ceară iertare.