𝐖𝐢𝐧𝐠𝐬 𝐨𝐟 𝐚𝐬𝐡𝐞𝐬 | 𝐌𝐢𝐧 𝐘𝐨𝐨𝐧𝐠𝐢 |

17

_Bună, Yoon Se-ri!spuse aceasta, zâmbetul ei emanând tortură pură.

_Ce cauți aici, Yuri?întrbă Se-ri, furia răsunându-i în voce.

_Mi-a fost dor de voi și am spus că ar trebui să vă fac o vizită!răspunse aceasta, dând-o pe Se-ri la o parte, pășind în casă.

_Cine a venit?întrebă Yoongi, moment în care privirea lui o întâlni pe a lui Yuri, zâmbetul evaporându-se de pe fața lui. Ce cauți aici?!

_Nu ți-a fost dor de mine, dragule? spuse în timp ce păși către el cu ochii ce emanau o dorință nesatulă de răzbunare.

_Pleacă!!fu Se-ri cea care vorbi de data asta.

_Voi face și asta, Yoon Se-ri. Dar mai întâi, trebuie să închei un jurământ cu Yoongi, și să îi înapoiez ceva.

_Poftim?

_Yuri, nu! Te rog! spuse Yoongi, frica înlocuind furia din ochii lui în momentul în care realiză motivul sosirii lui Yuri .

_Despre ce tot vorbești?întreabă Se-ri, observând expresia de pe fața lui Yoongi.

Yuri afișă un rânjet degustat, se apropie de Yoongi și îi ridică mâna, lăsându-i în palmă o verighetă, apoi spuse :

_De o lună de zile aștept să mă contactezi, dragă Yoongi, însă nu ai făcut-o. Cred că ar fi momentul perfect să rupem logodna.

_Am rupt-o de mult, Yuri. Despre ce tot vorbești? întrebă Yoongi ca o pradă între fiare.

_Da? Nu țin minte să-mi fi spus asta. Îmi pare rău de tine, dar cel mai mult îmi pare rău de amanta ta. Se vede clar că nu știa în ce se bagă! spuse Yuri, amuzată de ochii îndurerați ai lui Se-ri.

_Cum îndrăznești?!ridică Yoongi vocea. În tot acest timp, Se-ri rămăsese nemișcată, privind stupefiată scena din fața ei.

_La revedere, dragule! spuse Yuri plecând, hohotele râsului ei răsunând peste tot.

Momentul în care aceasta închise ușa, Yoongi aruncă cu verigheta de pereți, iar Se-ri căzu în genunchi, la podea.

_Te simți bine?întrebă Yoongi, atingându-i umerii în încercarea de a o ajuta să se ridice.

_Ia-ți mâinile de pe mine!murmură fata.

_Te rog, Se-ri!

_Am spus să îți iei mâinile de pe mine!țipă de data aceasta, făcându-l pe Yoongi să se îndepărteze de ea.

_Nu e ceea ce crezi...

_Nu e ceea ce cred?!Atunci ce e?Îți pierzi timpul cu mine în timp ce ești logodit cu alta?Chiar atât de proastă mă crezi?

_Știi foarte bine că nu e așa. Între mine și Yuri nu mai există nimic de foarte mult timp.

_Și vrei să te cred??Părea foarte convinsă de relația voastră, iar tot ce am putut să fac a fost să o privesc cum îmi aruncă vorbele în față!

_Se-ri, te rog! Îmi pare rău!

_Nu te apropia de mine!strigă fata, furia strălucind în ochii ei negri.

_Te rog...

_M-am săturat să fiu mereu pe locul doi, Yoongi. Mam săturat să fiu animalul de companie al cuiva. M-am săturat să fiu tratată precum un obiect. Iar tu ce îmi faci acum?

_Se-ri, te rog! Nu ți-aș face niciodată așa ceva, iar tu știi asta! Ai tot dreptul să mă urăști pentru că nu ți-am spus de logodnă, dar te rog, nu fă ceea ce cred eu că vrei să faci!

_Te-ai distrat, nu-i așa?

_Poftim?

_Te-ai distrat văzând cum începeam să mă refac doar pentru a mă putea distruge mai târziu.

_Despre ce tot vorbești? Nu-i adevărat, eu... spuse acesta, șiroaie de lacrimi curgându-i pe față.

_Încetează. Lacrimile tale false nu o să repare asta! spuse Se-ri, ferindu-se din fața lui pentru a se putea retrage în camera ei.

_Te iubesc!

La auzul acestor vorbe, fata se opri pantru câteva secunde, apoi își continuă drumul, cu Yoongi pe urmele ei.

_Îmi pare foarte rău, Se-ri! Ai tot dreptul din lume să mă urăști, dar te rog, nu mă părăsi!se rugă Yoongi în momentul în care Se-ri își puse troler-ul pe pat și își scoase lucrurile din dulap.

_Trebuia să te gândești la asta înainte să mă minți.

_Dar nu te-am mințit!

Se-ri îl fixă cu o privire mormântală, apoi continuă să își împacheteze lucrurile. În timp ce Yoongi plângea în hohote, cerându-si scuze și implorând-o să nu plece, fata ieși din cameră cu troler-ul în mână, neafișând vreo expresie facială.

_Chiar îți dorești asta?Chiar vrei să pleci?întrebă Yoongi care mergea în spatele ei. Văzând că nu îi răspunde, o prinse de cot, întorcând-o cu fața spre el.

_Chiar vrei să mă părăsești, Se-ri?

_Nu...dar am nevoie de timp să mă gândesc la asta, departe de aici! răspunse Se-ri, câteva lacrimi strălucindu-i în ochi.

_Te rog, nu pleca! Nu pot trăi fără tine! Nu mă lăsa din nou singur.

_Ba poți. Ai trăit 27 de ani fără mine. Sigur vei putea și de acum încolo.

_Am supraviețuit atâția ani deoarece nu știam ce înseamnă să ai iubire în suflet. Dar acum, că am avut parte de iubirea oferită de tine, nu pot trăi fără ea.

_Nu sunt nevoită să-ți ofer iubire dacă nu o primesc și eu la schimb.

_Dar știi foarte bine că te iubesc!

_Lasă-mă în pace!spuse Se-ri, desprinzându-și cotul din mâna lui Yoongi pentru a-și continua drumul.

_Fac orice! Orice vrei tu! Doar oferă-mi o a doua șansă!

_Te rog, nu înrăutăți mai mult situația...

Ușa de la intrare se deschise larg, iar cei doi ieșiră afară. Își continuară drumul pe aleea pietruită către mașină. Acolo, Yoongi se lipi de portiera din față, pentru a o opri :

_Mai gândește-te o dată! Chiar vrei să faci asta?

_Dă-te din fața mea! spuse Se-ri cu un calm înfiorător.

_Te rog!

_Yoongi, pleacă. Nu încerca să mă oprești!

Cu ultima picătură de speranță ce o avea în suflet acum evaporată, Yoongi se feri, lăsând-o să intre în mașină. Nu își mai spuseră niciun cuvânt și făcură contact vizual pentru ultima dată. Se-ri porni mașina și apăsă accelerația, lăsându-l pe Yoongi în urmă. Când aproape ieși pe poartă, îl mai privi o dată prin oglinda retrovizoare, apoi spuse printre suspine :

_Te iubesc și mă doare să te văd așa. Dar nu pot să mai trec o dată prin asta. Îmi pare rău. Sper că mă vei putea ierta!