𝐖𝐢𝐧𝐠𝐬 𝐨𝐟 𝐚𝐬𝐡𝐞𝐬 | 𝐌𝐢𝐧 𝐘𝐨𝐨𝐧𝐠𝐢 |

13

_Nu sunt un copil căruia trebuie să-i porți de grijă!spuse Se-ri exasperată, două săptămâni mai târziu de la incidentul cu Taehyung.

_Nu am spus asta!răspunse Yoongi, care încerca să o calmeze.

_Dar te comporți de parcă aș fi unul! Nu am nevoie de pază, pot să-mi port și singură de grijă.

_Știu asta, dar ultima dată când te-am lăsat singură, aproape ai ajuns în China cu un psihopat!

_De asta ai angajat atâția paznici și ai chemat-o pe această Sarah, sau oricine ar fi ea?

_Paznicii sunt pentru protecția ta, iar pe Sarah nu am chemat-o să te protejeze, ci să te oprească din a te mai simți singură. Credeam că vrei să simți si prezența altcuiva în afară de mine!încearcă din răsputeri Yoongi să explice.

_Și cine-i această Sarah?întreabă Se-ri, puțin mai calmă.

_Iubita lui Jungkook. Și îți garantez că este o persoană minunată.

Conversația dintre cei doi este oprită de soneria ușii.

_Cred că a ajuns!spuse Se-ri, uitându-se către ușă.

_Înseamnă că trebuie să plec!

Se apropie și o sărută pe Se-ri, luându-și la revedere, apoi plecă, lăsând-o pe Sarah să intre.

La prima vedere, Se-ri rămăsese surprinsă de înfățișarea Sarei : o femeie înaltă, cu păr șaten, puțin mai lung de umeri și ochii verzi, ce reflectau verdele pădurii de afară, emanau postura impozantă a acesteia. Însă ce o surprinse cel mai mult pe Se-ri în legătură cu ea fu lipsa trăsăturilor asiatice.

Prea ocupată cu examinarea femeii din fața ei, Se-ri nu spuse nimic, nici măcar atunci când Sarah se afla foarte aproape de ea.

_Bună, Se-ri! Mă numesc Sarah! Îmi pare bine de cunoștiință! spuse femeia, zâmbind.

_Și mie!răspunse Se-ri, ușor bâlbâindu-se.

_Am auzit multe despre tine, însă abia aștept să aflu mai multe! lejeritatea și încrederea cu care aceasta vorbea fu alt aspect ce o surprinseră pe Se-ri.

_Și eu îmi doresc să te cunosc, având în vedere că singurul detaliu pe care mi l-a dat Yoongi este faptul că ești iubita lui Jungkook.

Cele două femei plecară în sufragerie, apoi se așezară pe canapea, încercând să formeze o conversație. Cea care începu să vorbească fu din nou Sarah :

_Este foarte frumos aici, dar și liniște. Pare locul perfect în care să te ascunzi atunci când nu te simți prea bine.

_Așa este, răspunse Se-ri. Însă cu timpul, poate deveni plictisitor. Dar e locul perfect pentru o persoană care iubește singurătatea.

_Mi-aș dori să am un asemenea loc în care să evadez atunci când devin prizoniera propriilor gânduri.

Întunericul ce puse stăpânire pe ochii de smarald ai Sarei o făcură pe Se-ri să realizeze alt aspect : zâmbetul și fericirea pe care le afișează sunt doar o mască pentru a camufla adevărata durere din suflet, un pansament menit să oprească oamenii din a vedea ce se află de fapt în interior.

Încercând să o distragă pe Sarah, Se-ri întrebă :

_Nu ești din Asia, nu-i așa?

_Așa e! răspunse Sarah. Însă locuiesc aici de mult timp, încât pot fi considerată o asiatică. M-am născut în România, însă trăiesc în Coreea de la vârsta de nouă ani.