𝐖𝐢𝐧𝐠𝐬 𝐨𝐟 𝐚𝐬𝐡𝐞𝐬 | 𝐌𝐢𝐧 𝐘𝐨𝐨𝐧𝐠𝐢 |

18

_Ce vis ciudat am avut!spuse Yoongi frecându-și tâmplele care îl dureau îngrozitor cu podul palmei.

Se ridică de pe pat, o senzație de amețeală făcându-și brusc apariția. Își întinse mâna pentru a-și lua telefonul de pe măsuța din sufragerie și verifică ceasul.

_Trebuia să fiu la muncă acum două ore. De ce nu m-a ssunat Jungkook? Și de ce nu m-a trezit Se-ri?

Când rostise numele acesteia, amintirile îi reveniră încet încet iar o senzație de vinovăție îi umplu sufletul.

_Succes încercând să repari asta, Min Yoongi! își spuse el însuși, apoi se pregăti pentru muncă.

* * *

_Bună dimineața, domnule director! îl salută o asistentă pe Yoongi în momentul în care acesta intră în spital.

Drept răspuns, acesta făcu o plecăciune apoi își continuă drumul prin spital. În încercarea de a găsi o față familiară, urcă la etaj și intră în biroul lui și al lui Jungkook, unde îl găsește pe acesta completând niște formulare.

_Bună dimineața!își salută Yoongi prietenul, însă Jungkook nici măcar nu îl privi, continuându-și activitatea.

_De ce nu m-ai sunat dacă ai văzut că întârzii? întreabă Yoongi, încercând să îi capteze atenția.

Însă nici de data aceasta Jungkook nu răspunse. Yoongi oftă profund :

_Ai văzut-o astăzi pe Se-ri?

La auzul acestor vorbe, Jungkook își ridică privirea din formular și aruncă pixul pe masă, spunând :

_Îndrăznești să mă întrebi despre ea?!

_Oh, deci de aceea ești supărat. Ți-a spus?

_Dacă mi-a spus?! Câteodată am impresia că nu gândești deloc, Yoongi. Fata a bătut la noi la ușă la 2 dimineața, plângând îngrozitor. Ți-am spus, nu-i așa? Și eu, și Namjoon. Ți-am spus să o închei definitiv cu Yuri dacă nu vrei să ajungi în situația asta. Iar acum vorbești cu mine cu atâta calmitate încât îmi vine să te plesnesc!

_Voi încerca să o fac să mă ierte...

_Mult succes! Vei avea nevoie!

Spunând acestea Jungkook se ridică de la birou și se îndreptă spre ușă, lăsându-l singur pe Yoongi.

_Prea bine, Yoon Se-ri. Dacă cu rugatul nu merge, găsesc eu altă modalitate să te fac să mă ierți.

Rămas singur, acesta deschise ușa vestiarului pentru a-și îmbrăca uniforma. Cu ușa vestiarului ce îi acoperea jumătate din vedere, Yoongi auzi ușa de la intrare deschizându-se, apoi o voce de femeie care spuse :

_Jungkook, secretara m-a rugat să-

Aplecându-se pe spate pentru a vedea cine a intrat în încăpere, Yoongi făcu contact cu privirea iubitei lui, care, observându-l pe jumătate dezbrăcat, își acoperi fața cu mâinile.

_Oh, tu erai...spuse Se-ri, neîndrăznind să îl privească pe Yoongi. Secretara are nevoie de ajutorul tău sau al lui Jungkook, și m-a rugat să vă spun.

Însă Yoongi, prea ocupat fiind să savureze expresia de timiditate de pe fața lui Se-ri, nu băgă în seamă vorbele acesteia, ci înaintă către ea, care rămăsese în pragul ușii ca o stană de piatră.

Fiind destul de aproape de ea, o prinse de încheietura mâinii pentru a-i dezgoli ochii a căror privire căzură pe pieptul lui gol.

_De ce te comporți de parcă nu ai mai văzut până acum ce se află dedesubt?întreabă Yoongi, zâmbind pervers.

_Încetează! Se uită lumea la noi!

Într-adevăr, ușa era larg deschisă, iar pacienții, doctorii și asistenții care treceau pe coridor priveau scena oripilați.

_Nu contează, lasă-i să privească! spuse Yoongi, apropiindu-i mâna lui Se-ri de abdomenul lui, însă fata fu mai rapidă și își desprinse încheietura din strânsoarea lui, apoi spuse :

_Suntem la spital, domnule director, nu la liceu! Acum îmi pare rău, dar am treabă.

Și spunând acestea, fata plecă, lăsându-l pe Yoongi cu ochii în soare. Acesta ieși pe coridor și o privi dispărând prin mulțime, oftând prelung.

_Ai de gând să o faci să te ierte dezbrăcându-te în fața ei?

Yoongi se întoarse și o văzu pe Sarah care îl privea cu o expresie degustată.

_Probabil?

_Bărbații...spuse Sarah, dându-și ochii peste cap.

* * *

Timpul trecea cu repeziciune, iar acum cerul avea o ușoară nuanță de violet, portocaliu și roșu, semn că soarele era pe cale să apună. După conversația de dimineață, Yoongi și Se-ri nu-și mai vorbiră deloc. În schimb, acesta îi urmărea toate mișcările fetei prin spital, ca un animal carnivor ce își alege prada.

_Ți se pare că ne jucăm aici? îl întrebă Jungkook pe Yoongi care nu era atent la explicațiile pacientului din fața lui, deoarece era prea ocupat să o urmărească pe Se-ri cu privirea.

_Poftim? răspunse acesta ieșind din transă.

_Dacă știi că nu te poți concentra, ia-ți liber câteva zile. Dar nu te comporta ca un copil. Nu facem experimente aici, ci ajutăm oameni.

Yoongi nu îi răspunse. În schimb, îi mai aruncă o privire rapidă lui Se-ri, apoi oftă. Observându-i reacția, Jungkook întrebă :

_De ce nu vorbești cu ea?

_Nu știu ce ar trebui să-i spun...

_Încearcă să vorbești cu ea și nu o mai urmări precum un obsedat.

_Unde locuiește acum? schimbă Yoongi subiectul.

_I-am găsit un apartament cu chirie de dimineață.

_Și îmi vei spune unde, nu-i așa?

_Nu știu unde e. Dar Sarah știe. Întreab-o pe ea! spuse Jungkook, ridicând plictisit din umeri.

_Și ea e supărată pe mine. Sigur nu îmi va spune.

Jungkook începu să râdă. Stupefiat de reacția prietenului său, Yoongi întrebă :

_Ți se pare amuzant?

_Foarte! Dar lasă-mă să te ajut. Am un plan!

* * *

Se-ri aproape scăpă dosarele pe care le avea în mână când apăsă butoanele în încercarea disperată de a face ușile liftului să se închidă mai repede, deoarece îl văzu pe Yoongi alergând către ea. Însă spre norocul lui, Yoongi opri ușile la timp și intră, spunând :

_Ai terminat programul?

Însă Se-ri nu îi răspunse și se întoarse cu spatele, pentru a-i evita privirea.

_Ce ai acolo? întrebă Yoongi ridicând unul dintre dosarele pe care le avea Se-ri în mână. Jungkook ți le-a dat? Aveam mai multe pretenții de la el.

Se-ri ridică o sprânceană în semn de întrebare, la care Yoongi adăugă :

_Trebuie completate de cineva cu mai multă experiență!

_Atunci fă-o tu! se răsti Se-ri, aruncându-i dosarele în brațe.

_Nu merge așa. Îți voi arăta cum se face, ca mai apoi să te descurci singură.

_Trebuie să le predau mâine la prima oră.

_Știu. Mergem la un restaurant.

_E o întrebare sau o afirmație?

_O afirmație, bineînțeles.