𝐖𝐢𝐧𝐠𝐬 𝐨𝐟 𝐚𝐬𝐡𝐞𝐬 | 𝐌𝐢𝐧 𝐘𝐨𝐨𝐧𝐠𝐢 |

22

[ Min Yoongi pov ]

Intrând în cameră, o observ pe Se-ri dormind. Lampa ce se afla aproape de ea, acum încă aprinsă, îi făcea trăsăturile faciale destul de vizibile. Apropiindu-mă încet de patul ei, observ că ținea ceva în brațe. Încerc să-i iau obiectul din mâini, observând că era un jurnal. Sau, mai bine zis, un fel de agendă, deoarece se putea observa pe pagina încă deschisă un desen în creion. Pentru a putea vedea mai bine ce se află pe foaia de hârtie, mă apropii de lampă, multiple linii negre începând să se materializeze. Ating desenul cu vârfurile degetelor, apoi spun :

_Acesta...acesta sunt eu?!

Într-adevăr, Se-ri îmi desenase portretul, apoi adormise cu el în brațe. Simt cum o tornadă de tristețe îmi invadează sufletul, apoi pun agenda pe mica noptieră din cameră în timp ce mă așez la marginea patului, lângă Se-ri. Îi feresc o șuviță de păr de pe față în încercarea mea de a-i vedea mai bine chipul. Un înger, asta este. Un înger cu aripi smulse, un înger cu aripi de cenușă care au ars în încercarea lor de a se salva. Iar gândul că și eu am contribuit la arderea acestui foc mă ucide în fiecare secundă. Îi mai feresc o șuviță de păr, apoi spun, în timp ce mă aplec să-i sărut fruntea :

_Îmi pare rău! Îmi pare foarte rău că am contribuit la suferința ta chiar și atunci când aveai suficiente probleme și pentru că te-am rănit, chiar dacă a fost neintenționat. Sper că mă vei putea ierta...

Îmi întind mâna către lampă pentru a opri sursa luminii, lăsând camera într-o beznă mormântală.

*   *   *

Impactul unui fluid rece cu fața mea mă făcu să mă trezesc și să tresar, în timp ce mâinile mele căutau posibilul inamic. Apuc o mână fragilă pe care o trag mai aproape de mine, simțind mai apoi greutatea unui corp căzând în brațele mele. Când îmi mai revenisem din șoc iar imaginea din fața mea începu să-și piardă din neclaritate, o văd pe Se-ri care era cel puțin la fel de șocată precum eram eu, ținând în mână un pahar cu apă acum gol. Privind în jur, observ o locuință străină iar informații importante din seara trecută au început să-mi reapară în minte, făcând explicabilă situația în care mă aflam acum.

_Ai înnebunit? strigă Se-ri la mine, cu ochii cât cepele.

_Eu am înnebunit? Tu ești cea ce mi-a aruncat un pahar cu apă în față pentru a mă trezi!

_Mă faci nebună? Tu ești cel ce mi-a furat cheile pentru a intra la mine în casă în toiul nopții!

_Deci e vina mea? Tu ești cea -

Însă în timp ce vorbeam, privirea îmi căzu pe mâna lui Se-ri care începea să se învinețească acolo unde am apucat-o. O eliberez instantaneu, moment în care și ea observă nuanțele de violet închis strălucind puțin mai sus de încheietură.

_Îmi pare rău!îi spun eu. Știu că auzi asta destul de des, însă am acționat din instinct.

Nu îmi răspunde, ci se ridică de pe pat, evitându-mi privirea pentru a nu se enerva și mai tare.

_De cât timp ești aici?mă întreabă aceasta.

_M-am "întors" trei ore mai târziu după ce am plecat.

_De ce?

_Poftim?

_De ce te-ai întors? repetă Se-ri.

"Bună întrebare", îmi spun eu.

_N-ar fi trebuit să vii!continuă aceasta.

Decid să schimb subiectul, așa că iau agenda cu portretul meu de pe noptieră, apoi întreb :

_Ce e asta?

Însă în loc de răspuns, Se-ri smulge bucata de hârtie din caiet și începe să o mototolească. În încercarea mea de a o opri, îi apuc ( din nou ) încheieturile, apoi întreb :

_De ce faci asta?

_N-ar fi trebuit să vezi desenul ăsta...răspunde ea cu o voce în care se citea tristețea.

_De ce nu? Arată minunat. Nu știam că-ți place să desenezi.

_Nu am mai făcut-o de mult...

_De ce?

_Nu am simțit nevoia. Desenatul m-a ajutat de fiecare dată să-mi limpezesc gândurile sau să scap de stres.

_Cred că nici nu mai e nevoie să întreb ce te stresează în ultimul timp...

Dar Se-ri decide să îmi ignore răspunsul, spunând :

_Din cauza ta întârzii la serviciu.

Iese din dormitor, făcându‐mi semn să o urmez. Ajunși pe coridor, aceasta începe să coboare scările cu mine pe urmele ei.

_Să mergem împreună! spun eu, cu toate că știam că nu va accepta.

_Pot să merg și singură.

Iar cu aceste vorbe, urcă în mașină, lăsându-mă singur.

*   *   *

Intru pe ușa spitalului și încep să alerg către vestiar, când o voce feminină mă oprește, spunând :

_Ai întârziat! Din nou!

Era Sarah, care se afla în spatele meu cu o expresie degustată pe chip. Îmi ridic mâinile în semn de pace, apoi spun :

_Îmi pare rău, nu se va mai repeta! apoi încerc să îmi continui alergătura, când Sarah mă oprește din nou :

_Unde te grăbești așa? Încă nu am terminat cu tine.

_Acum ce am mai făcut? spun eu, întorcându-mă cu fața spre ea.

_Ai fost acasă la Se-ri aseară, nu-i așa?

_Să zicem că da, să zicem că nu!

_Ascultă, mă așteptam la asa ceva din partea ta, însă aveam mai mari speranțe de la Jungkook. Dacă voi doi și ideile voastre o veți face pe Se-ri să sufere și mai tare, vă veți întâlni cu furia mea!

Dau aprobator din cap, apoi îmi continui drumul către vestiar pentru a-mi pune în aplicare următorul plan.

La jumătatea coridorului, mă opresc pentru a vorbi cu secretara, căreia îi spun :

_Ați văzut-o astăzi pe domnișoara Yoon?

_Da, răspunde aceasta. Doriți să o chem?

_Spune-i că o aștept în biroul meu.

Secretara dă aprobator din cap iar eu merg către biroul meu, unde îi găsesc pe Jungkook și Sarah, care vorbeau. Când îi văd, întreb :

_Jungkook, mai erau niște dosare de completat, nu-i așa?

_Da. Sarah tocmai -

Însă îl întrerup, spunând :

_Mă ocup eu de ele. Din câte știu, urăști munca de birou, nu-i așa Sarah?

Aceasta se uită la mine suspicioasă, moment în care Se-ri bate la ușă și intră în încăpere, spunând :

_M-ați chemat, domnule Min?

_Da. Nu am putut să nu observ, dar v-ați descurcat foarte bine cu dosarele de ieri. Astăzi veți avea de făcut același lucru.

Se-ri mă fixează cu privirea, zâmbind drăcește. Cu suspiciunea ei acum adeverită, Sarah spune :

_Sunt lucruri mult mai importante pe care ar putea să le facă decât să completeze niste hârtii, Yoongi. Mai bine dă-i dosarele secretarei.

_Nu vreau să risc, răspund eu.

_Jungkook! strigă Sarah, încercând să obțină ajutor din partea acestuia. Însă Jungkook ridică din umeri, apoi spune :

_Nu sunt singurul care face regulile aici, Sarah. Îmi pare rău.

Acum că nimeni nu mai putea să aducă păreri contra asupra planului meu, îi înmânez dosarele lui Se-ri, apoi îi spun :

_Să mă cauți când termini, domnișoară Yoon!