𝐖𝐢𝐧𝐠𝐬 𝐨𝐟 𝐚𝐬𝐡𝐞𝐬 | 𝐌𝐢𝐧 𝐘𝐨𝐨𝐧𝐠𝐢 |

12

De câteva ore, Yoongi îi asculta bătăile inimii și respirația lui Se-ri, care dormea în brațele lui precum un prunc. Calmitatea acestora îl asigură de lipsa coșmarurilor fetei.

Oboseala, durerea și lipsa somnului își spuneau cuvântul, însă nu îndrăzni să adoarmă, fiind prea îngrijorat de starea lui Se-ri. Îi feri o șuviță de păr de pe față, privindu-i mai bine chipul algelic, apoi îi sărută fruntea. Atingerea buzelui lui pe pielea sensibilă o făcu pe aceasta să se trezească.

_Îmi pare rău, nu am vrut să te trezesc!încearcă Min Yoongi să-și ceară scuze.

_De ce nu dormi?

_Ești foarte frumoasă atunci când dormi. Prefer să te privesc!

Yoongi se ridică deasupra lui Se-ri, apropiindu-se de ea încet, simțind fiori reci până în măduva oaselor. Buzele lui se apropiară de ale ei din ce în ce mai mult, doar câțiva centimetri despărțindu-i unul de celălalt.

_Te-aș săruta fără să îmi cer voie, însă nu pot! spuse Yoongi, privindu-o în ochi pe Se-ri, care părea vizibil surprinsă de situația în care se afla.

_N-ar trebui...continuă Min, expresia de pe fața lui Se-ri făcându-l să se retragă.

Însă aceasta îi cuprinse capul cu mâinile, trăgându-l mai aproape de ea. Mirosul lui o învălui, distanța dintre ei fiind aproape inexistentă.

Căldura corpurilor lor îi copleși în timp ce buzele li se uniră într-un sărut stângaci. Se-ri îi strânse părul între degete, simțindu-i inima bătând de parcă dorea să-i sară din piept.

* * *

_Ai căzut pe gânduri!îi atrage Yoongi atenția lui Se-ri, care se afla încă în brațele lui.

_Ba nu!încearcă aceasta să-l contrazică.

_Vrei să vorbim despre asta?

Se-ri oftă, dar răspunse :

_Mi-am adus aminte de familia mea.

_Părinții tăi au murit, nu-i așa?

_Fizic nu. Dar sunt ca și morți pentru mine!

_Îmi pare rău!spuse Min îmbrățișând-o.

_Tata ne-a părăsit când eram mică, iar mama m-a învinovățit în fiecare zi pentru asta. A început să se neglijeze atât pe ea, cât și pe mine. Toate astea până când și-a găsit pe altcineva. A început să își revină, să se însănătoșească. Atunci, pentru prima dată în viața mea am simțit că aparțin unei familii!spuse Se-ri suspinând.

_Nu-i nevoie să continui dacă nu vrei, Se-ri! Nu trebuie sa-ti reamintești toate astea.

_I se citea raiul în ochi, apoi m-a aruncat în iad ținându-mă de mână!
M-a părăsit la scurt timp după aceea. N-am mai văzut-o de atunci. Am rămas singură, la 15 ani. De atunci a început să-mi putrezească sufletul.

_Nu spune asta...încearcă Yoongi să o consoleze, însă și acesta plângea acum.

_Doi ani mi-a fost bine. Singură, m-am maturizat. A început să-mi placă să trăiesc așa. Am început să mă refac, să mă vindec. Am devenit un munte care mai apoi s-a prăbușit la prima adiere de vânt!

_Poftim!?

_A apărut Taehyung. Iar inima mea distrusă s-a atașat de prima existență umană care i-a arătat puțină afecțiune. Următorii doi ani petrecuți cu el s-au transformat în alt chin.

Yoongi o strângea în brațe din ce în ce mai mult, încercând să o liniștească și să-i încălzească corpul ce tremura la revizuirea amintirilor.

_Nu-i nevoie să continui dacă te face să te simți rău, Se-ri!

_Vreau să împărtășesc asta cu tine.
La început a fost bine. Apoi, a devenit gelos, posesiv, violent iar mai apoi...abuziv. De fiecare dată își cerea scuze, spunând că era beat, iar eu treceam cu vederea, neavând de ales.
În ultima seară petrecută împreună, era oribil de beat. A încercat să mă violeze. Disperarea m-a făcut să iau un cuțit din bucătărie și să îl înjunghii, nepăsându-mi de consecințe. Restul e istotie!

_Îmi pare foarte rău! Nu ai meritat nimic din toate astea, ești o persoană mult prea bună pentru a suferi atât de mult, Se-ri!

_Nu-ți face griji. De cele mai multe ori, trenul greșit te va duce la destinația corectă. Dacă nu l-aș fi înjunghiat atunci pe Taehyung, nu te-aș fi întâlnit pe tine.

Yoongi o sărută pe frunte.

_Acum îți datorez și eu niște gânduri, nu-i așa?

Se-ri dădu aprobator din cap.

_Nu am fost folositor părinților mei, și presupun că asta spune multe despre relația mea cu ei. Am învățat cu timpul să ne suportăm unii pe alții, până când am putut să mă mut singur. Pană când, am întâlnit o fată. Asta a fost acum cinci ani. O chema Hinami...

_O chema?întreabă Se-ri debusolată.

_Da, o chema...continuă Yoongi. A murit șase luni mai târziu, din cauza mea..

_Din cauza ta?Nu prea cred, Yoongi.

_Ba da. Când am întâlnit-o, exista deja cineva în viața ei. Un fel de Taehyung 2.0! Am convins-o într-un final să-l părăsească, însă încă îl mai iubea, și nu a renunțat niciodată la el complet. Câteva luni mai târziu, încă vorbea cu el. Când am aflat, i-am spus să plece la el, ceea ce a și făcut. În aceeași zi, au avut un accident de mașină și au murit amândoi!

_Dar nu e vina ta!Nu e deloc vina ta! Ea nu ar fi trebuit să îți facă asta, iar tu nu aveai de unde să știi că se va întâmpla așa ceva. Deci te rog, nu te mai învinovăți.

Yoongi o îmbrățișează și începe să zâmbească în același timp în care lacrimile i se prelingeau pe obraz.

_Îmi pare rău!continuă Se-ri.

_Nu trebuie. De obicei, trenul greșit te duce la destinația corectă, nu-i așa?