𝐖𝐢𝐧𝐠𝐬 𝐨𝐟 𝐚𝐬𝐡𝐞𝐬 | 𝐌𝐢𝐧 𝐘𝐨𝐨𝐧𝐠𝐢 |

24

_Ce vrei? întreabă Yoongi cu răceala în voce.

Speranța și fericirea din sufletul lui Se-ri se stinseră precum o lumânare aprinsă în bătaia vântului. Îl privi pe Yoongi în ochii ce acum aveau o nuanță ușor roșiatică.

_Ai plâns? De ce? îl întreabă Se-ri.

_Nu!

_Ești sigur? Nu pare că te simți prea bine.

_Acum a început să-ți pese? răspunde Yoongi, făcând-o pe Se-ri să tresară.

_Poftim-

_Ce vrei, Se-ri?

Cu fiecare cuvânt rostit de Yoongi, Se-ri putea simți câte o bucată din sufletul ei rupându-se, mai apoi transformându-se în cenușă.

_Să îmi cer scuze, răspunde fata. Pentru că am crezut în vorbele lui Yuri. Pot să-mi repar greșeala?

_Nu! răspunde Yoongi nepăsător.

_Poftim?

_De ce ai vrea să repari ceva ce ți-ai dorit atât de mult?

_Poftim? repetă Se-ri, lacrimi amare începând să îi păteze fața. Eu nu-

_Tu nu ce? Ți-a plăcut să mă părăsești, de ce m-ai vrea acum înapoi?

_Pentru că a fost o greșeală. Am acționat nesăbuit.

_Serios? spuse Yoongi râzând. Nesăbuit? Bună glumă. De ce aș vrea să mă împac cu tine?

_Dar...acum o oră erai de altă părere...

_Da. Însă acum mi-am schimbat părerea și, în același timp, ți-am adeverit presupunerile.

_Despre ce tot vorbești? întreabă Se-ri cu vocea tremurândă.

_De ce aș lupta atât de mult pentru cineva care a avut rolul doar de o simplă distracție în viața mea? Necesită prea mult efort.

Se-ri tresări apoi își simți inima oprindu-se în loc pentru câteva secunde. Își mută privirea de pe fața lui Yoongi și privi în jur bulversată, încercând să realizeze dacă ceea ce tocmai se întâmplase era real sau doar un simplu coșmar. Când Yoongi vorbi din nou, aruncând o nouă avalanșă de săgeți, Se-ri își simți atât corpul cât și sufletul pe jumătate mort.

_Acum pleacă, Se-ri. Și uită că a fost vreodată ceva între noi.

_A fost Yuri, nu-i așa?

Când Se-ri îi rosti numele lui Yuri, Yoongi se panică, însă reveni cu picioarele pe pământ suficient de repede pentru a spune :

_Poftim?

_Ea a fost. Din nou. Ți-a spus ceva, nu-i așa? Ceva care te-a făcut să renunți. Fii serios, Yoongi. Te cunosc, iar tu nu ai face niciodată așa ceva. Nu ești genul de persoană care îi folosește pe cei din jur pentru nevoile personale, sunt sigură de asta. Ce ți-a spus Yuri?

_Încetează să mai dai vina pe Yuri pentru ceva ce tu ai făcut! Ai vrut spațiu, iar acum ai suficient. Pleacă Se-ri!

Yoongi apucă clanța ușii pentru a o închide, nu înainte de a-i spune lui Se-ri :

_Mergi la spital. Esti în tura de noapte.

Rămasă singură într-un peisaj de coșmar, sufletul lui Se-ri începu să fie lovit de paraziții formați de vorbele lui Yoongi care aveau să o macine până va dispărea complet. Prea obosită ca să mai plângă sau măcar să scoată vreun sunet, își continuă drumul pe aleea de piatră părăsind castelul blestemat apoi urcă în mașină, începând să conducă către spital.

În celălat capăt al orașului, un apel neașteptat de la Yoongi îi făcu telefonul lui Jungkook să sune. Primul care vorbi fu Yoongi :

_Sarah e lângă tine? Vreau să vorbesc cu amândoi. Pune telefonul pe speaker.

_S-a întâmplat ceva? întreabă Jungkook făcând întocmai cum îi fusese spus.

_A ajuns Se-ri înapoi la spital?

_Nu. Programul ei s-a terminat acum o oră.

_I-am spus că va trebui să lucreze în tura de noapte, spune Yoongi cu vocea tremurându-i la fel de tare precum corpul.

_De ce? fu Sarah cea care adresă întrebarea.

_Pentru că nu se simte bine. Nu ar trebui să fie singură în seara asta. Mi-e frică de faptul că ar putea face vreo prostie..

_V-ați certat din nou? întreabă Jungkook.

_Vă va spune ea mai multe. Vă rog, puteți avea grijă de ea în seara asta?

_Yoongi, mă sperii. Ce i-ai făcut? întreabă Jungkook.

Însă Yoongi îi ignoră întrebarea spunând :

_Vă rog, aveți grijă de ea. Să mă sunați când ajunge.

_Nu-ți fă griji, ne vom ocupa noi de ea. Însă cine va avea grijă de tine? întreabă Jungkook.

_De mine? Nu trebuie să aibă nimeni grijă de mine. Nu am nimic.

_De aceea îți sună vocea de parcă te-ai întors de la o înmormântare?

Însă Yoongi ignoră întrebarea prietenilor săi, rugându-i din nou să aibă grijă de Se-ri, apoi închise telefonul.

Când Se-ri intră pe ușa spitalului arătând mult mai rău decât adevărații pacienți, tot ce auzea era ecoul vorbelor lui Yoongi. Străduindu-se să străbată coridorul care acum părea de zece ori mai lung, fata încerca să își dea seama dacă ce tocmai se întâmplase era adevărat sau se petrecuse doar în imaginația ei. Auzi pe cineva strigându-i numele însă ochii îi erau mult prea încețoșați de lacrimi pentru a vedea ceva iar țiuitul urechilor mult prea îngrozitor pentru a-și da seama de unde provine sunetul. Când își mai reveni în simțiri o văzu pe Sarah în fața ei ce o privea îngrijorată :

_Te rog, răspunde!

_P-poftim? se bâlbâie Se-ri.

_În sfârșit! Ce ai pățit? Cine te-a adus în halul ăsta?

_Ce?..

_Te simți bine?

_Da..

_Nu prea cred...

_Nu am nimic! încearcă Se-ri să nege însă privirea ei stranie era mai mult decât suficient pentru a vedea că minte.

Sarah îi cuprinse umerii lui Se-ri cu palmele ei, făcând-o să se deplaseze în aceeași direcție cu ea, spunând :

_Vino, trebuie să te odihnești. Poți să-mi spui ce s-a întâmplat când te vei simți mai bine.