𝐖𝐢𝐧𝐠𝐬 𝐨𝐟 𝐚𝐬𝐡𝐞𝐬 | 𝐌𝐢𝐧 𝐘𝐨𝐨𝐧𝐠𝐢 |

11

"Alergă!"

Acest cuvânt îmi lovește capul de fiecare dată când decid să ies la o plimbare seara târziu.

"De ce?"

Nu știu. Probabil doar sufletul care încearcă să încetinească procesul de putreziciune.

"Unde?"

La ceva care odinioară a fost un port. Dar acum totul este doar o ruină, la fel ca sufletul meu. O epavă forțată sa trăiască. Acesta este locul unde „totul se termină", așa cum spunea mama odinioară..

Deci asta fac acum. Alergând la locul meu preferat, locul unde totul se termină. Dar astăzi va fi diferit. O pot simți.

Pășesc către marginea podului și mă uit în gol.

"La revedere!"

Apoi sar. Corpul meu tremură la atingerea apei reci. Mă scufund ușor. Viața mi se scurge ușor din mine. Apoi am început să simt o durere nimucitoare în spate. Aripile creșteau de pe omoplați. O forță misterioasă m-a împins afară din apă. Zburam.

_Sunt un înger sau doar un corp fără viață cu aripi?

Puteam vedea totul, totuși eram invizibilă. Familia mea? Prietenii mei? Lumea? Nimic. Totul era la fel. Poate doar faptul că erau mai fericiți fără mine. Cine îi poate învinui? Au motivele lor.

Apoi, mintea îmi reformulă niște cuvinte pe care le auzisem cândva de la persoana greșită :

"Imi fac griji fiindcă îmi pasă."

Cuvinte greșite de la persoana care m-a rănit cel mai mult. Nimănui nu-i pasă. Absolut nimănui Poate că moartea nu este un lucru atât de rău. Uneori, este chiar necesară. Cel puțin pentru mine. Totul a meritat.

Zbor înapoi către port. Din nou, viața mi-a arătat că nimănui nu-i pasă. Sunt singură. Mereu si întotdeauna.

Acum, aflându-mă deasupra apei, va trebui să pun capăt acestui lucru pentru totdeauna. Îmi opresc aripile din a se mișca și mă las să cad. Corpul meu atinge din nou apa și ...

"Se-ri!Se-ri!Trezește-te!Trezește-te!" spuse o voce îndepărtă ce răsuna ca un ecou în capul lui Se-ri. După mai multe insistențe, aceasta se trezi, ridicându-se în capul oaselor. Lângă ea era Min, speriat și îngrijorat.
Se apropie de ea și o îmbrățișă strâns. Corpul îi era ud de transpirație iar fața pătată cu lacrimi, semn că a plâns în somn.

_E-n regulă, îi spuse Min. A fost doar un coșmar! Liniștește-te!spue mângâindu-i spatele pentru a o face să se relaxeze. Gata, a trecut! Ești în siguranță acum!

Însă Se-ri îl împinse pe acesta la o parte, și alergă către baie. Se prinse cu palmele de vasul rece ai toaletei, și începu să vomite.

Min veni după ea și îi feri părul, ținându-l cu o mână la spate.

_Trebuie să fi fost ceva îngrozitor dacă te-a adus în halul ăsta! Vrei să vorbim despre asta?

Se-ri se îndepărtă de vasul de toaletă, apoi dădu negativ din cap, însă rămase întinsă pe podeaua rece.
Expresia de îngrijorare a lui Yoongi creștea din ce în ce mai mult. Se aplecă către ea și o ajută să se ridice, apoi să-și spele fața, plecând înapoi către camera ei.

_Se-ri, te rog, spune-mi ce s-a întâmplat! Mă sperii!

_Am avut un coșmar.

_Un coșmar e puțin spus!

_Pot să te întreb ceva?

_Sigur.

_De ce îți faci atâtea griji pentru mine?

_Poftim? Ce întrebare e asta? Îmi fac griji pentru că îmi pasă!

_Sigur?

Min se așeză în genunchi lângă ea, luându-i palmele firave într-ale lui.

_Bineînțeles, Se-ri! Ești raza de soare care a apărut pe cerul meu înnorat când aveam cea mai mare nevoie!

Se-ri se apropie de el și își rezemă capul de pieptul său, îmbrățișându-l. Acesta îi răspunse îmbrățișării și se apropie de ea, sărutând-o pe frunte :

_Vrei să rămân cu tine?

_Mhm...răspunse Se-ri cu vocea unui copil trist.

_Vin-o aici!

Se ghemuiră între pături și perne, nedespărțindu-se din îmbrățișare, apoi stinseră lumina. Min își apropie buzele de urechea ei și îi șopti :

_Nimeni nu va mai putea să te rănească, îți promit! Te iubesc!