𝐖𝐢𝐧𝐠𝐬 𝐨𝐟 𝐚𝐬𝐡𝐞𝐬 | 𝐌𝐢𝐧 𝐘𝐨𝐨𝐧𝐠𝐢 |

5

Min Yoongi : Ascunde-te imediat!

Se-ri : De ce?

Min Yoongi : Ajung acasă în câteva minute și nu sunt singur. Ai grijă să te faci nevăzută.

*sfârșitul conversației*

Însă acele câteva minute despre care vorbise Min se scurseseră prea repede, deoarece o mașină se afla acum pe aleea din fața casei, din aceasta coborând trei oameni.

Panicată, Se-ri alergă până la etaj, închizând ușa camerei cu cheia.

Pe Min îl cunoștea, dar nu avea nicio idee cine ar fi putut fi ceilalți doi, deoarece în ultima lună în care se aflase aici, acesta nu primise niciun vizitator.

Auzi ușa de la intrare se deschise cu un zgomot puternic, cei trei aflându-se acum în sufragerie.

_Ce frumos e aici, Suga!De ce nu ne-ai chemat mai devreme?se adresă unul dintre aceștia către asa zisul Suga.

Însă cel care răspunse nu fu celălalt străin, ci Min Yoongi.

_N-am știut că ți-ar plăcea să mă vizitezi aici, Joon.

"Joon. Deci așa îl cheamă pe acesta!spuse Se-ri în gând."

_Bineînțeles că ne-ar plăcea să te vizităm, Suga, chiar dacă te-ai muta la Polul Nord!spuse celălalt necunoscut.

Îl putea auzi pe Min râzând.

_Jimin, să nu uităm adevăratul motiv pentru care am venit aici, spuse Joon.

_Așa e, spuse Jimin. Trebuie să rezolvăm situația cu Kim Yuri. Nu o mai poți ignora atât, Suga. Jin si părinții lui au început să aibă suspiciuni.

_Poftim?!Yuri v-a trimis?!

Îi puteam auzi furia din tonul vocii, chiar dacă nu știam cine e Yuri.

_Da, Suga, spuse Joon. Nu o mai poți ignora. Cât crezi că va mai suporta să o ignori? Chiar vrei să o pierzi pentru a rămâne singur, aici, în mijlocul pustietății?

_Să știi că Joon are dreptate, spuse Jimin. De ce nu o chemi aici, să locuiască cu tine? I-ar plăcea propunerea.

_Nu vreau să vină aici, Jimin. Mă simt foarte bine singur.

Joon îl bate prietenește pe spate pe Min.

_Suga, nu-i nevoie să o chemi aici. Dar măcar spune-i de ce o ignori. În fond, e iubita ta. Nu e păcat să o faci să sufere?Iar dacă continui așa, vei avea probleme și cu Jin. Stii cât de sensibil e când vine vorba de sora lui.

La auzul acestor vorbe, Se-ri începu să tremure.

_Intre noi nu mai e ce a fost cândva, băieți!răspunse Min. Iar ea știe asta. Încearcă doar să tragă de timp, atâta tot. Nu are nevoie de mine, e doar obișnuită să mă aibă în viața ei. De aceea nu termină chiar ea ce a mai rămas între noi.

_Si nouă de ce nu ne-ai spus, Suga?Te-am fi ajutat. Sunt sigur că și Jin ar întelege.

_Nu m-ați întrebat niciodată.

_Atunci, fă-o tu, Suga. De ce nu te desparți tu de ea?întreabă Jimin.

_Pentru că m-a implorat să nu o fac.

_Si ce vei face când va apărea altcineva în viața ta, Suga? Le vei pierde pe amândouă. Chiar vrei asta?spuse Joon.

Min tresări, gest atent observat și analizat de ceilalți doi.

_Chiar mă așteptam la asta, Suga.Le vei pierde pe amândouă, să știi. Așa că ai grijă!spuse Jimin, îndreptându-se către ușă.

_Plecați deja?întreabă Min.

Joon și Jimin dădură aprobator din cap.

_Avem multă treabă azi. Dar nu-ți fă griji. Acum că știm unde locuiești, te vom vizita mai des.

Iar cu asta, conversația luă sfârșit, ușa de la intrare deschizându-se din nou iar cei doi bărbați plecară.

Se-ri dori să iasă din cameră pentru a-și ocupa timpul cu ceva, astfel ținându-si mintea ocupată din a se gândi, dar nu dorea să dea cu ochii de Min.

Însă speranța ei se nărui când acesta bătu la ușă :

_Se-ri?

_Da?răspunse aceasta cu un efort considerabil.

_Vrei, te rog, să vorbim?

Se-ri oftă, dar ieși din cameră. Amândoi coborâră scările către sufragerie, fără să scoată măcar un sunet.

După minute chinuitoare de așteptare și de liniște, Se-ri decide să vorbească prima :

_Ce s-a întâmplat?

_Îmi pare rău!răspunse Min. Nu am știut că vor urma să vină aici.

Se-ri îi simți privirea lipsită de căldură ațintită asupra ei, dar decise să o evite, uitându-se în jos.

_Nu văd motivul pentru care ar trebui să-ți ceri scuze. Ceea ce mă preocupă pe mine este motivul pentru care ti ai ascunde menajera de acei oameni.

_În primul rând, acei oameni sunt prietenii mei, Namjoon și Jimin. Te-am ascuns deoarece nu vreau să știe că mai locuiește cineva cu mine.

_Din cauza lui Yuri?spuse Se-ri, lăsându-l pe Min cu o expresie înghețată pe chip.

_Yuri..se poate și din cauza ei. Dar nu.

_De aceea m-ai mințit în prima zi în care am venit aici?

_Poftim?întreabă Min, surprins.

_Ai spus că într-o săptămână vor veni și ceilalți angajați. A trecut mai bine de o lună și nu a mai apărut nimeni.

_Ah...în legătură cu asta...

Se-ri ridică din sprâncene suspicioasă.

_După câteva zile, am decis că ești sigura angajată de care am nevoie. Dar am păstrat totuși cei doi paznici de la poartă, pe care, cel mai probabil nu i-ai văzut.

Se-ri îi raspunse tot cu o întrebare :

_De ce îți spuneau cei doi Suga?

_Este doar o poreclă oferită de prietenii mei. Dacă îți place, poți să îmi spui și tu la fel.

Se-ri nu-l aprobă.

_Mai ai și alte întrebări?Sunt dispus să-ți răspund la toate.

_Chiar nu-ți mai amintești nimic de seara trecută?

Acesta dădu aprobator din cap.

_Este ceva ce ar trebui să îmi amintesc?Am spus ceva ce nu trebuia?

_Nu, eram doar curioasă!răspunse Se-ri. Nu mai am alte întrebări.

_Serios?răspunde Min uluit. Nu vrei să știi nimic despre Yuri?

_Nu. Nu e treaba mea și nu văd nici motivul pentru care ar trebui să-mi oferi o explicație în legătură cu asta.

_Ești sigură?

_Da.

_Mulțumesc!

_Pentru?

_Pentru că mă suporți.

Se-ri nu spuse nimic, apoi plecă din bucătărie, lăsându-l pe Min singur cu o mie de întrebări trecându-i prin cap.