𝐖𝐢𝐧𝐠𝐬 𝐨𝐟 𝐚𝐬𝐡𝐞𝐬 | 𝐌𝐢𝐧 𝐘𝐨𝐨𝐧𝐠𝐢 |

30

_Cred că e o neînțelegere la mijloc, Se-ri. Eu nu ți-am trimis nimic!

Se-ri îl privi pe Yoongi în ochi buimacă, încercând să-și dea seama despre ce tot vorbește acesta.

_Nu mai minți, Yoongi! răspunse Se-ri printre hohotele de râs.

Însă fața lui Yoongi era atât de serioasă și tristă încât o făcu pe Se-ri să tacă instantaneu, spunand :

_E adevărat, Se-ri. Nu eu ți-am trimis florile și acea invitație. Oricine a fost, te-a părăsit. Îmi pare atât de rău pentru asta. Acum te rog, lasă-mă să te duc acasă, nu te simți deloc bine!

Auzind aceste vorbe, câteva lacrimi sărate i se adunaseră fetei pe față. Profund dezamăgită, se îndepărtează cu un pas înapoi de Yoongi, încercând să îi evite privirea.

_Tu chiar ai crezut că eu am fost cel care ți-a trimis bilete în tot acest timp?

Prea obosită și rușinată ca să mai scoată vreun sunet, Se-ri doar dă aprobator din cap. Văzând-o așa, Yoongi spuse :

_Îmi pare rău, Se-ri, dar chiar nu am fost eu! Atunci înseamnă că...stai...de asta ai venit aici? Doar pentru că ai crezut că eu te-am invitat?

_De ce altceva, Yoongi? De ce mi-aș dori să ies la întâlnire cu cineva dacă nu ești tu acela?

La auzul acestor vorbe, sufletul lui Yoongi se sparse în mii de bucățele. Din cauza tristeții, își deschise palmele pentru a o cuprinde pe Se-ri într-o îmbrățișare de consolare, însă aceasta se ferește din fața lui, spunând :

_Lasă-mă în pace, te rog! M-am făcut de râs destul în fața ta, nu-i nevoie să o fac și mai mult!

Apoi, cu privirea lăsată, Se-ri plecă de lângă Yoongi, din ce în ce mai multe lacrimi curgându-i acum pe față.

Atunci, Yoongi realiză : de ce era atât de bucuroasă când vedea florile în fiecare zi, de ce păstra fiecare bilet în propriul vestiar pentru a-l putea citi din nou pe parcursul zilei, de ce încerca atât de mult să vorbească cu el, de ce era atât de bulversată când acesta o ignora și de ce s-a așezat la masa lui în această seară. Toate astea pentru că ea nu era fericită deoarece cineva străin are sentimente pentru ea, ci pentru că în adâncul ei spera ca Yoongi să fie cel ce încearcă cu disperare să repare relația lor.

_Se-ri, așteaptă! strigă acesta în timp ce grăbea pasul pentru a o putea ajunge din urmă.

_Te rog, nu te apropia! spuse Se-ri continuând să meargă.

_Așteaptă, te rog! strigă Yoongi din nou din spatele ei.

Însă Se-ri continua să meargă, aflându-se la o distanță considerabilă de el.

_Se-ri, stai! Ai uitat ceva!

La auzul acestor vorbe, Se-ri se oprește și se întoarce. Yoongi alerga acum către ea, încercând să o ajungă din urmă. Când fu suficient de aproape, Se-ri spuse :

_Ce ai spus?

_Am spus că ai uitat ceva! răspunse Yoongi respirând sacadat din cauza alergăturii.

_Ce anume? întreabă Se-ri buimacă.

_Ai uitat să-mi dai șansa să-ți spun cât de mult te iubesc! Mai mult decât mi-am imaginat că aș putea iubi vreodată pe cineva!

Inima lui Yoongi începu să bată din ce în ce mai tare în momentul în care Se-ri îl privi în ochi cu o expresie imposibil de citit.

_Îmi pare rău pentru ce urmează să fac! continuă Yoongi în timp ce îi privea buzele și se aplecă către Se-ri ca să o sărute.

Când buzele lui Yoongi le stinseră pe ale ei, nu era clar dacă Se-ri chiar visase la acest moment toată viața, dar era o emoție puternică ce se înteți atunci când palmele lui Yoongi îi cuprinse gâtul pentru a-i putea înfășura părul printre degete.

Yoongi își ținea ochii pe jumătate deschiși, aruncându-i lui Se-ri din când în când câte o privire nevinovată de fiecare dată când încerca să ia câte o gură de aer doar pentru a se asiguracă acest sărut nu era doar rezultatul propriei lui imaginații. Nu era sigur dacă ce se întâmpla era un lucru real sau dacă mintea lui l-a păcălit cu un cadou perfect după care tânjește cu atâta ardoare, însă fiecare respiratie pe care o lua avea mirosul lui Se-ri, parfumul acesteia învăluindu-i nările în cea mai specială senzație de pe pământ.

Se îndepărtă puțin, neîndrăznind să-și ridice privirea de pe buzele lui Se-ri, apoi îi șopti :

_Te iubesc!

Apoi îi înfășură talia cu ambele palme, continuând sărutul pe care îl începuse.

//\\//\\

Picăturile de ploaie loveau parbrizul mașinii lui Yoongi cu putere când acesta conducea către casa lui Se-ri, cu fata aflându-se pe scaunul pasagerului pe jumătate adormită din cauza cantității mari de alcool consumate.

Deși era tăcut în exterior, sufletul lui Yoongi urla pe din interior din cauza sentimentelor și senzațiilor ce puseră stăpânire pe corpul lui în momentul în care o sărută pe Se-ri.

Își întoarse privirea către ea pentru câteva secunde, făcând contact vizual în timp ce Se-ri afișa un zâmbet plin de căldură.

_De ce mă privești așa? întreabă Yoongi, zâmbind și el la rândul lui.

_Oare chiar e adevărat? îi răspunde Se-ri tot cu o întrebare.

_Ce să fie?

_Ce se întâmplă acum cu noi. Chiar e adevărat? Am impresia că visez toate astea. Dar dacă chiar e un vis, atunci nu vreau să mă mai trezesc vreodată!

Yoongi se întinse pentru a-i putea cuprinde mâna fragilă în palma lui, apoi spuse :

_Îți garantez că totul e real, ci nu un vis!

_De când a devenit realitatea atât de frumoasă?

_De când ai început tu să-mi zâmbești,  Se-ri!

Yoongi parcă mașina în fața blocului lui Se-ri apoi o ajută pe aceasta să coboare și să meargă către ușa apartamentului ei. Alcoolul consumat își punea cuvântul, deoarece fata abia se mai ținea pe picioare. Cu toate că Yoongi îi cuprindea umerii cu o mână și talia cu cealaltă, cei doi avură nevoie de câteva minute bune pentru a ajunge la ușă. Când Se-ri o deschise, îl privi pe Yoongi în ochi, apoi îi spuse :

_Rămâi aici în seara asta!

_Cine a spus că aveam de gând să plec, Se-ri?

Cei doi intrară în apartament iar primul lucru pe care Se-ri îl făcu fu să se arunce pe canapeaua din sufragerie, spunând :

_Vreau să mai aud odată!

Yoong îngenunchează pe podea lângă ea, apoi spuse :

_Ce vrei să mai auzi?

_Cuvintele speciale! răspunse Se-ri cu entuziasm în voce.

_Maine dimineață când te vei trezi, nu îți vei mai aduce aminte nimic din toate astea, nu-i așa? spuse Yoongi posomorât.

Se-ri dădu aprobator din cap, la fel de posomorâtă precum Yoongi. Însă acesta își schimbă expresia facială foarte rapid, deoarece apoi îi spune :

_Nu-ți face griji, voi fi aici să ți-o amintesc și mâine dimineață : te iubesc!