Changes I (Finalizată)

Capitolul 16

Ne-am alăturat celorlalți care erau așezați la masă și le-am zâmbit prietenește lui Zayn și Perrie. Perrie e chiar sexy. Dar de ce să te uiți când o ai pe Kath care e și mai frumoasă?

- Harry? îmi atrage atenția Kath.

- Hmm. Da? îi zâmbesc prostește în timp ce ea se încruntă și ridic din umeri.

- Zayn tocmai te-a întrebat cu ce te ocupi... Dar se pare că erai atent la lingura din fața ta. își pune mâinile în șolduri; da, am fost distras, viața!

- Scuze, mă gândeam doar! îi spun lui Zayn.

- Nu-i nimic. râde.

- Păi încă sunt la liceu și vreau să urmez o facultate de poliție. explic și nu trebuie el să știe tot despre mine. Și tu? îl întreb din politețe pentru că nu mă interesează viața lui.

- Ultimul an de liceu în New York. Acolo am cunoscut-o pe Perrie. sper să fie așa îndrăgostit precum pare de ea pentru că dacă se mai gândește la Kath a mea o să îi zbor dinții din gură cu toată medicina lui. Și tu Kath? îi atinge mâna cu a lui și mă încurnt imediat, ea retrăgându-și mâna.

- O să merg la Academia de Poliție cu Harry. zâmbește scurt.

- Frumos. De cât timp ești cu el? o întreabă.

- Trei luni. răspunde rapid și se uită la mine.

- Da, trei luni. o îcurajez.

- Da, e puțin, dar ne cunoaștem foarte bine și îl iubeam si înainte, doar știi asta. continuă iubita mea și mă simt bine când spune asta.

- Știam asta. îi zâmbește el; cum adică știa?

- Mâncarea a fost delicioasă! le felicită Perrie pe fete și se ridică semn că pleacă sper.

- Mulțumim, ne bucurăm că ați putut veni. Și mi-a părut bine să te revăd, Zayn! îl sărută Kath pe ambii obraji. Mi-a părut bine să te cunosc, Perrie! o îmbrățisează și ea și Alicia.

- Și mie mi-a părut bine să îi cunosc prietenele cele mai bune ale lui Zayn! Sunteți foarte drăguțe! le coplimentează.

- Mulțumim la fel! răspunde Alicia.

- Harry, vii puțin? îmi face semn Zayn.

- Da, sigur. plec împreună cu el pe balconul sufrageriei, închizând ușa, lăsându-le pe fete să vorbească și Ed nu știu unde s-a dus.

- Știam de tine. spune și scoate un pachet de țigări aprinzând una.

- Eu nu știam de tine. recunosc.

- Serios? Credeam că după un an de relație putea să mă aducă și pe mine în discuție. ridică din umeri trăgând fumul în plămâni și expirându-l.

- Da, nu a zis nimic de tine. îl provoc.

- Ok. Vreau doar să ai grijă cu ea pentru că e cea mai bună persoană din lume. mă avertizează.

- Da, știu asta. îmi dau ochii peste cap.

- Mi-a spus de tine de când era clasa a 5-a. De atunci te place, dar tu erai un copil nesimțit și când era clasa a zecea am avut o perioadă când nu ne comportam ca niște prieteni simpli, cum fusesem îainte, și m-am gândit că o să o ajut să uite de tine dacă o să fie împreună cu mine. Așa a fost. A uitat. Doar câteva luni. Dar eu am tot continuat să o iubesc știind că ea are sentimente puternice pentru cineva care o făcea doar să sufere numai cu prezența... Și când a aflat că ești împreună cu Ellen pur și simplu a fost distrusă. Nici eu nu o puteam face să zâmbească... spune tot fără să își ia privirea de la mine.