Changes I (Finalizată)

Capitolul 21

- Mulțumesc, Lisa! Nu vreau să audă mama de asta, ok? aud vocea groasă a unui băiat.

- Stai liniștit, doar să ai grijă de ea să nu mai fumeze chestii d-alea! Corpul ei nu face față! mai aud o voce feminină și niște tocuri, apoi ușa. Vreau să mă ridic, ducându-mi mâinile sub mine, dar degeaba pentru că cedez imediat, căzând pe saltea.

- Cine e acolo? încerc să spun, dar mă doare atât de tare capul la orice zgomot, chiar și vocea mea. Aud niște pași grei pe parchet, îndreptându-se spre camera în care mă aflu. Cred că e camera mea.

- Oh, iubito! Ești bine! fuge când îmi vede ochii clipind într-una și mă strânge în brațe ridicându-mă în fund.

- Ce se întâmplă și cine ești tu? încerc să mă eliberez din strânsoarea acestui tip din camera mea, dar el se uită ciudat la mine. Are ochii verzi, ca smaraldul, și puțin umflați de parcă a plâns acum ceva timp, buzele rozalii și părul îl are numai în bucle maro, drăguțe. Seamănă cu cineva, cu Harry, dar nu e el.

- Nu... Iubito, sunt eu! își lasă privirea în jos.

- Îmi dai puțină apă? îi cer și întinde mâna pentru a-mi da apa.

- Ești bine? Sunt Harry, iubitul tău. se prezintă și îmi pică fisa.

- Nu poți fi Harry! Doamne! râd pentru că el nu poate fi băiatul pe care îl plac încă din generală, dar care își bate joc de mine. Ce amuzant! Acum spune-mi cine te-a trimis aici! zâmbesc.

- Sunt Harry! Ai o pierdere de memorie, Kath. încearcă să îmi pună mâna pe obraz, dar mă feresc imediat și el oftează puternic.

- Da, mă! Sigur Alicia te-a trimis pentru o glumă, dar du-te și spune-i că nu îi merge! da, sigur ea face toate astea.

- Kath, nu glumesc. repetă. De ce o ține pe a lui dacă nu e adevărat?! Doamne ce om!

- Da, bine! Unde sunt mama și tata? cred că și ei au contribuit la gluma asta. Și de ce mă doare capul? îmi reamintesc de asta.

- Kath... Lasă-mă să îți explic. îmi prinde presupusul Harry mâinile.

- Ok. Dar o faci degeaba. Alicia nu va câștiga. râd iar.

- Ai o pierdere de memorie din cauză că ai căzut și te-ai lovit foarte tare la cap. O să îți revină memoria în mai puțin de opt zile. Dar trebuie să facem un control. Ok? explică și își trage nasul pentru că ochii lui sunt umezi.

- Bine. Hai să facem controlul! spun amuzată. Da, nu îl cred, dar hai să intru în jocul lor. O, nu! Zayn! Vreau să îl sun! De ce nu a rămas la mine aseară? întreb cu voce tare.

Din perspectiva lui Harry
Ok, am înțeles că are o mică pierdere a memoriei, dar Zayn? Serios, Zayn?

- De ce să îl suni pe Zayn? Sunt eu aici. îi reamintesc.

- Harry, nu te înțeleg. Nu, nu înțeleg nimic. Eu cred că mi-aș aminti dacă băiatul visurilor mele ar accepta într-un final să fie cu mine, nu crezi?

- Dar sunt... iubitul tău. încerc să îi explic. Cum dracu să îi dovedesc asta?

- Harry, iar nu te înțeleg. jur că se poartă ca un copil care râde mereu și e vesel, plin de energie. Țigările alea ar fi trebuit să o lase fără pic de energie, dar se pare că ea are mai multă energie.

- Kath, da, eu sunt Harry ăla care te enerva și pe care îl adorai, dar ghici ce, și el te plăcea, chiar mult, până când s-a hotărât să facă într-un fel și s-a transferat în clasa ta pentru tine și s-a mutat lângă apartamentul tău și te-a lăsat să îi decorezi casa cu speranța ca vei fi a lui și așa a fost. Ai acceptat să fii împreună cu el. Și astea s-au întâmplat acum 5 luni. Am făcut Revelionul și Crăciunul la munte cu Ed și Alicia și săptămâna trecută ți-am prezentat familia mea, din care faci și tu parte. Și dacă nu mă crezi pentru că te uiți ciudat la mine, uite! Poze cu noi. Știi când m-ai obligat să port cămașa aia oribilă roșie de Crăciun și când ne-a făcut Alicia poze pe pârtie și când te-am ceut în căsătorie cu un inel de plastic câștigat la acadele în fața tuturor. Îți amintești acum? Sau când mă certam cu Ellen și tu ai crezut altceva și mi-ai luat mașina și ai fugit, dar pe drum ți-ai luat, nu știu de ce dracu ai făcut asta, niște țigari foarte tari. Tu fără memorie! explic fără să respir și îi dau repede telefonul. Se uită la poze, mărind imaginile și își pune o mâna la gură.