Capitolul 42

1.6K 63 0
                                    

*o lună mai târziu*
Eu și Harry am făcut deja un an de ralție în noiembrie. Sophia are un băiețel așa de drăguț, Edward James Payne, și seamănă numai cu Liam. Acum suntem toți la birou. Azi nu am fost la fecultate pentru că e vineri și avem ore de armă, adică învățăm cum să folosim pistoale.

- Punctul roșu! îmi repetă Harry a doua oară. Îmi fixez ținta și apăs trăgaciul, un sunet puternic declanșându-se. Capul din lemn al adversarului meu zboară. Îi zâmbesc victorioasă lui Harry, iar el aplaudă.

- Am țintit mai bine decât luna trecută, nu?

- Ai făcut progrese mari, iubito! își strijină coatele pe umerii mei. Mă întorc, îmbrățișandu-l și îl sărut.

- Mersi.

- Vreți să mergem pe teren pentru că tocmai a fost descoperit un caz și avem nevoie de voi? ne întrerupe un coleg de acolo. Urcăm pe scări și intrăm în sala mare, unde sunt tata și Robin însoțiți de patru tipi și Ed. Îi salutăm și ne așezăm.

- Ei vor ca întâlnirea să aiba loc pe terenul lor. spune unul dintre ei.

- Adică fără camere, doar microfoane. explică Ed.

- Katherine și Alicia vor fi oamenii de legătură. spune tata.

- Sunteți sigur? îl întrerupe Zayn.

- Da, Harry, Zayn, nu e așa periculos.
Mă uit la Alicia și ridicăm amândouă din umeri.

- Ok. Deci voi două sunteți cumpărătorii bombelor franțuzești. Sunt două. Detonate, doar una poate distruge un New York întreg. Trebuie să fiți serioase la început, dar după flirtați cu el, în așa fel încât să scape de bodyguard.

- Asta nu se va întâmpla. îl întrerupe Harry pe George.

- Harry! îi atrage tata atenția.

- Nu mai țipa la el! mă enervez și îi spun tatălui meu fără emoție. Haide, Harry! îl iau de mâna și vreau să ies,  dar tata mă oprește.

- Katherine, ce faci?

- Revin. ies din clădire cu Harry de mână și ne așezăm pe o băncuță din lemn. Frigul de afară mă face deja să tremur.

- Să nu aud.

- Ba da. Fac parte din FBI și o să fac ce mi se cere.

- Am trecut prin multe aici și știu ce înseamnă. Nu o să te duci. Mama ta nu ar fi de acord.

- De aia e în Londra.

- A fost vorba ca o să stai numai în birou, nu afară. Nu ești pregătită.

- Tata știe ce face.

- Nu o să mă iert niciodată dacă pățești ceva. își întinde mâna, cuprinzându-mi umerii.

- Nu trebuie să gândești așa. Merg pe cont propriu.

*
Totul a ieșit bine cu bombele franțuzești. FBIul le-au luat, iar eu m-am ales decât cu o zgârietură. Și am împușcat doi oameni.

- Iubito! mă strigă din camera noastră. Suntem decât noi acasă. Alicia și Zayn nu știu unde sunt și Niall cred că e pe la Liam.

- Da, Harry! îi răspund din bucătărie.

- Te simți mai bine? mă îmbrățișează de la spate, referindu-se la pastilele pe care tocmai le-am luat.

- Da.

- Deci putem avea momentul nostru acum? Îmi e dor de tine... mă întoarce, aplecându-se pentru a-mi săruta gâtul.

Îmi întind brațele și îl îmbrățișez, lăsându-l să mă ia ca pe o prințesă, ducându-mă în dormitor. Mă așază ușor, urcându-se peste mine. Mă ridic puțin pentru a-i oferi accesibilitatea să scape de patanlonii mei. Mă întind după gâtul său, fixându-mi buzele pe mici porțiuni, lăsându-le ușor vinete. Îmi desface sutienul, aruncându-l pe jos și îmi sărută pieptul, masându-mi sânii cu fermitate. Mâinile mele îi explorează spatele, lăsându-i piele de găină. Îmi zâmbește pervers, coborând în jos, trasându-mi linii cu limba până la zona mea sensibilă.

- Hmm... gem când îmi trage chiloții negri cu dinții, lăsându-mă goală și vulnerabilă în fața lui. Își apropie buzele din ce în ce mai mult, până ajunge să îmi sărute feminitatea. Se ridică tandru în genunchi și își scoate erecția din boxeri. Mă ridic și o ating ușor, știind deja cât e de sensibil. Îmi plasez buzele pe ea, trecându-mi limba peste vârf, făcându-l deja să geamă gutural. Mă întind pe spate, cu Harry peste mine, sărutându-ne pasional. Limbile noastre se combină perfect. Cu o mâna se sprijină, iar cu cealaltă se poziționează la intrarea mea. Îmi mai sărută puțin buzele, apoi se mută pe linia maxilarului meu, oferindu-mi libertatea să țip când mă penetrează cu putere.

Unghiile mele se adâncesc în spatele lui și îi mușc ușor lobul urechii, făcându-l să geamă puternic. Mărește ritmul, intrând și ieșind mai puternic și mai altfel.

- Ești atât de strâmtă, atât de unică și perfectă pentru mine! șoptește, repetând mișcarile de înainte. Spune-mi că îți fac bine! Spune-mi! îmi poruncește, sărutându-mă.

- Îmi faci bine, Harry... spun respirând sacadat. Îl simt cum se încordează în mine, la scurt timp după ce îmi arcuiesc spatele, unindu-ne abdomenele. Aceași bulă de fericire și placere îmi cuprinde tot corpul și la fel și Harry care își sprijină fruntea de a mea, picături mici de transpirație făcându-și apariția pe tâmplele sale și deaupra buzei de sus. Îi șterg puțin fața cu degetele mari, apoi îl trag într-un sărut romantic și lung.

Changes I (Finalizată)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum