Changes I (Finalizată)

Capitolul 52

  Jackson, omul tatălui meu, stă în ușă zâmbindu-ne.

- Mami! îi aud plânsetul fetei mele. Cobor în grabă scările, mă împiedic și cad, dar mă ridic și reușesc să iau telefonul de pe masă.

- Katherine, ce facem acum? Alicia e albă la față și tremură din toate încheieturile. În grabă apelez numărul mamei mele.

- Kath?

- Le-au răpit... Mama, ne-au luat fetele... încerc să îi explic.

- Cine?

- El... acum... au plecat.

- Katherine! Adună-te!

- Alicia! Pistolul... e acolo! îi fac semn spre un dulăpior mic din sufragerie. Alicia fuge spre el și ia două pistoale încărcate.

- Urmărește-i! O să vă localizez și trimit un echipaj.

- A zis să îi urmărim.

- Haide odată! țipă și iese. Dacă se atinge de ele...

- Alicia! Nu le va face nimic. Știu ce vrea să facă. mă urc la volan și îi văd mașina neagră.

- Să nu ne vadă.

- Știu, Alicia! Sună-l pe Zayn. îi pun telefonul în brațe în timp ce îmi țin ochii pe mașina neagră. Tastează repede și dă pe spiker. Sună până când intră căsuța vocală.

- Ce o face de nu răspunde?

- Sună-l pe Harry! îi zic și se întâmplă la fel. El nu răspunde.

Merg cu viteză prea mare și mă îndoiesc de faptul că ne-au văzut pentru că am luat altă mașină blindată, nu pe a mea sau a lui Harry, pe care sigur le știu. Strâng volanul după 30 de minute de condus și fac la dreapta pe o straduță pietruită. Îi urmăresc și se opresc lângă o hală părăsită. Deja s-a întunecat.

Din perspectiva lui Harry
  Deja s-a întunecat. Sforile îmi strâng încheieturile mâinilor și capul îmi e greu. Scuip sângele ce mi s-a strâns în gură și mai încasez doi pumni în față.

  Nenorocitul de Jackson a plecat și nu vreau să mă gândesc măcar o secundă că ar fi plecat după Katherine și Ivy.

- Dă-i, frate! Cine te-a antrenat? Bunica lui Tutankamon? îl întărâtă Zayn pe tânărul slab care îi dă pumni încontinuu de când a terminat cu mine.

- Aș putea să vă omor chiar acum. mârâie micul bătăuș.

- Ce te oprește, frate? îl întreb gâfâind.

- Șeful.

- Am terminat aici, Alexander! intră pe ușă Jackson, iar tânărul care ne-a lovit până acum pleacă.

- Tati! îi aud vocea fetiței mele și îmi ridic privirea din podea.

- Ivy! mă agit pe scaunul ăsta nenorocit.

- Amber nu se întâmplă nimic! Nu-ți fie teamă! urlă Zayn.

- De ce le faci așa? îl întreabă Ivy pe Jackson, plângând.

- Ivy, nu plânge! Nu ți se va întâmpla nimic! îi spun calm, uitându-mă în ochii ei mari și verzi. Ea vrea să fugă spre mine, dar diavolul ăsta o prinde de mână.