Changes I (Finalizată)

Capitolul 47

*
După agitația de aseară, am reușit să mă odihnesc oarecum. Nu am vrut să vorbesc cu el deloc și am adormit. Mă ridic și îmi caut telefonul. R 11:30. De ce am dormit atât de mult? Unde o fi Harry? Îmi iau papucii și ies din cameră, coborând scările. Din bucătărie se aude faimoasa trupă Coldplay și văd spatele masiv al lui Harry, mișcându-se rapid.

- Hei! Neața, iubito! zâmbește când mă vede. A pregătit micul dejun.

- Neața! îl salut puțin încruntată. Masa arată minunat, trebuie să recunosc că se vede că și-a dat silința, cu trandafiri roșii în mijloc, a făcut suc de portocale și a prăjit ouă cu bacon și sandvișuri de diferite sortimente. Mi-a captat atenția pentru început.

- Ia loc! vrea să îmi prindă mâna, dar eu o trag înainte să mă atingă. Nu știu de ce am făcut asta. Nu îmi e frică de el în niciun caz. Kath... spune, aplecându-și capul.

- Nu vreau să spui nimic. Nu trebuie. trec pe lângă el, așezându-mă la masă. Vreau doar să mănânc liniștită.

- Ok. se așează în fața mea. De obicei nu mă intimidez când cineva se uită la mine insistent, dar Harry se holbează. Mă uit la el și îmi zâmbește.

- Cum poți face asta? las furculița să cadă pe masă și îmi pun mâinile pe cap.

- Cum? se ridică și se așează în genunchi în fața mea, pentru a doua oară.

- Cum poți să fii un nesimțit, să te comporți cu mine de parcă aș fi ultima târfă și apoi să fii iubitul perfect, să gătești de parcă nimic nu s-a întâmplat?

- Îmi pare rău... îmi prinde mâna și o sărută.

- Harry mi-ai promis că nu o să mai faci asta și te-am crezut.

- Știu, știu! M-am lăsat dus de val...

- De ce? Puteai să vii cu mine și evitam tot ce s-a întâmplat.

- Nu-mi place de el.

- Dar e vecinul nostru!

- Bine. Ne certăm aiurea. Îmi pare rău pentru seara trecută. Știi că nu am vrut să te lovesc... îmi prinde încheieturile vineții, mângâindu-le. Urăsc faptul că mă învinețesc de la orice lovitură.

- Bine, te cred. Dar dacă vrei să te iert, o să încerci să te înțelegi cu vecinii sau viitorii prieteni.

- De ce?

- Pentru că nu-

- Bine! Doar mănâncă și taci! mă întrerupe. Ridic din umeri și îmi continui masa, Harry stând tot la picioarele mele.

O să încep noul serviciu peste două săptămâni. Azi mă întâlnesc cu directorul și viitorul meu șef la 13:00. A ales o cafenea ca loc de întâlnire, după care vom merge la birou. Îmi pregătesc o pereche de pantaloni negri drepți și întorși jos, o cămașă albă și un sacou roșu, îmi fac un machiaj office cu maro și puțin tuș negru, părul îl prind într-o coadă la spate; mă încalț cu tocurile roșii asortate cu sacoul, îmi iau geanta neagră, ochelarii de soare pentru că este soare afară, cheile și plec. Nu este departe de casă, dar merg mai încet fiindcă o să ajung prea devreme. Îmi iau telefonul de pe scaunul din dreapta și răspund.

- Hei! Ai plecat? e Harry.

- Da. În 5 minute ajung.

- Ok. O sa vin și eu probabil pe la 16:30 acasă. Momentan nu fac nimic, completez niște foi plictisitoare.

- O să îți revii tu. Se pare că domnul Ian mă așteaptă. parchez, vorbind cu Harry. Te sun după?

- Sigur.