Changes I (Finalizată)

Capitolul 31

Din perspectiva lui Harry
Două ore au trecut în avionul ăsta. Kath s-a trezit și acum își face de cap cu o revistă. Nu știu de ce mă evită și ignoră, dar pot să spun că ignoranța asta mă deranjează. Adică am încercat să o bag în seamă gândiland-o sau trimițându-i mesaje, nu reacționează.

- Îmi e dor de tine... îmi las capul pe umărul ei.

- Mă bucur. spune cu jumătate de gură, fiind atentă la revista din mâinile ei.

- Pot să citesc și eu? o întreb poate scot ceva de la ea și acel ceva e un oftat plictisit și disperat. Urăște când o stresez. De ce citești toate porcăriile astea? contiui să o întreb referindu-mă la vedete.

- Pentru că mă interesează? răspunde de parcă e evident.

- Ce e interesant? citesc un mic fragment din revistă.

- Aoleu, taci! îmi închide gura imediat, dându-și ochii peste cap.

- Ok. Am pixuri.

- Și ce?

- Hai să jucăm X&O! mă joc cu o șuvită din părul ei, dându-i un pix.

- Bine... acceptă.

- Wow! Ai acceptat!

- Mă plictisesc, ok? replică.

- Ok.

După 'n' jocuri de X&O, care au durat o oră, bineînțeles că interveneau și Liam, care ne-a povestit că mâine vrea să o ceară de soție pe Sophia și Kath a fost atât de încântată parcă s-ar fi măritat ea, și Zayn care îmi dădea mesaje și etc, a venit o doamnă cu mâncarea. Mi-am luat pizza, iar Kath și-a luat hamburger și aripioare picante. Normal că mi-a mâncat jumătate de mâncare, dar am lăsat-o, pentru că și ea m-a lăsat să mănânc de la ea.

- M-am plictisit... îmi reiau locul de pe umărul ei. De data asta stă pe facebook.

- Bravo, Harry... răspunde sec. Mă enervează!

- De ce ești așa indiferentă cu mine?

- Nu mai comentez pentru că o să mă enervez mai tare decât sunt, așa că mai bine mă lași în pace tot drumul și putem discuta la hotel. spune scurt, fiind atentă la telefon.

- Am impresia că sunt cam indulgent cu tine și tu îți bați joc. zic negândind ce tocmai am spus. Degetele ei s-au oprit brusc pe ecranul telefonului, iar ochii ei căprui și mari i-au fixat pe ai mei.

- Ai impresia că ce? se încruntă. După ce mi-ai făcut azi și minciunuile pe care mi le spuneai, eu aș tăcea. se întoarce cu spatele la mine, rezemându-și capul de Liam care doarme. Ce?

- Nu numai eu te-am mințit! îi reamintesc.

- Dar pe tine te-am iertat!

- Cum adică?

- Adică pe tata, pe mama, pe Zayn nu i-am iertat așa ușor ca pe tine, Harry. Și cred că tu îți bați joc de mine și de răbdarea mea! se ridică de pe el ca să nu îl trezească, apropiindu-se mai mult de mine. Plânge. De ce trebuie să plângă? Mă urăsc pentru că știu că lacrimile ei sunt din cauza mea.

- Off! Iubito, nu plânge! Te rog... o îmbrățișez sărutându-i fruntea.

- De la un timp te comporți indiferent... spune uitându-se pe sub genele lungi și ude.

- Nu trebuie să crezi asta, Kath... Nu pot fi indiferent cu tine.

Din perspectiva lui Katherine
- Kath, ești bine? simt o mâna pe umărul meu și o văd pe Soph aplecată peste adormitul Liam.