Changes I (Finalizată)

Capitolul 27

Pot vedea pe geam luna albă și am putut auzi încercările lui Harry de a deschide ușa dormitorului, care au încetat acum o oră, cred. Presupun că doarme pentru că e târziu. Telefonul meu e în baie. Mă ridic și încerc să descui ușa fără să se audă ceva. Ies ușor și nu e Harry pe aici. Fug spre baie, îmi iau telefonul de pe chiuvetă și mă întorc în cameră. Ceasul este 03:00. Mereu mi-a fost frică de ora 3 noaptea. Sunt superstițioasă și din filmele horror și cărțile pe care le citeam cand eram mică, știu că toți demonii se trezesc la această oră. Dar sunt prostii. Nu am cum să fiu posedată. Un chicotit îmi scapă la gândurile astea.

Mă întind în pat și trag pătura groasă peste mine. Aproape am uitat de Harry, dar mi-am adus aminte că ușa camerei lui era închisă. Poate doarme. Mâine dimineață, nu, peste câteva ore o să trec pe lângă el și o să mă duc la mine acasă, nu știu dacă îi voi spune lui Zayn ce a făcut Harry. Cert e că mâine, adică azi, e sâmbătă și o să mă încui în cameră cu 50 de cutii de înghețată de toate felurile, o să îmi închid telefonul și o să plâng la Tom&Jerry.

Aproape adorm, plângând, dar tresar, apoi rămân nemișcată, prefăcându-mă că dorm, când simt că patul se lasă pe partea opusă mie. Simt cum două mâini mă trag până ce mă lipesc de un piept tare și îl cunosc ca fiind al lui Harry. Continui să mă prefac adormită. Își lasă obrazul pe al meu și își strecoară mâna pe sub a mea, prizându-mi talia.

- Iubito... Dormi? șoptește. Simt un gol în stomac și inima care mai are puțin și îmi iese, dar nu zic nimic, 'dorm' în continuare. Știu că dormi... Ai adormit plângând... îmi șterge o larimă de pe obraz. Dar îmi era dor de tine... Am ceva pentru tine. Ți-am spus că îți voi lua ceva... se fâșâie până scoate ceva din buzunar, cred, și îmi ridică puțin gâtul, așezâd acolo un colier, vreau să îl dau jos și să i-l arunc în față, dar aștept să termine. Știu că mă urăști. Și eu mă urăsc pentru că te-am lovit... Nu știu. Nu știu ce am avut în cap! Jur că nu am vrut! Te iubesc și ești tot ce îmi doresc pe lumea asta, Kath! îmi mângâie mâna și strâng perna, un alt val de lacrimi inundându-mi ochii. Sper că mă poți ierta pentru că am dat în tine. Îmi pare atât de rău, iubito... Nu știu ce să fac acum să dau timpul înapoi și să îmi dau eu una. M-a durut sufletul când te-am văzut plângând pe gresia aia... Și încă mă doare pentru că te mint și tu vrei adevărul... Dar va veni momentul când îl vei ști. Îți promit! Și îți mai promit că de acum înainte, cât ești cu mine, nimeni, nici eu, nu va da în tine! îmi lasă un sărut pe tâmplă, stangându-mă mai tare.

Care e faza cu știutul adevărului? Care adevăr? Mă ridic puțin și îi dau mâinile de pe mine.

- Ia mâna de pe mine! mă dau mai departe de el, pe marginea patului.

- Iubito... mă trage iar aproape.

- Harry, am spus să nu mă atingi! Ce e atât de greu de înțeles? mă întorc la el.

- Iartă-mă... Nu știu ce a fost în capul meu, Kath...

- Da... Acum o palmă, mâine mă omori pe un câmp. pufnesc dându-mi ochii peste cap.

- Nu spune asta... Nu aș face asta niciodată!

- De ce mi-ai dat palma aia? mă ridic în șezut, uitându-mă pe fereastră.

- De prost. Jur că nu am vrut... Îmi pare rău. se ridică lângă mine și îmi mângâie obrazul.

- Ce adevăr să știu? îmi amintesc de monologul său.

- O să aflii.. Trebuie doar să ai încredere în mine... oftează.

- Mda... Bine. oftez și eu.

- Îmi pare rău pentru tot... îmi întoarce capul spre el, lipindu-și fruntea de a mea. Părul lui este ciufulit, iar ochii lui sunt roșii. Doar îl privesc fără să spun nimic. Am un gol în stomac și simt lacrimile fierbinți pe obraji. Își apropie buzele ușor de ale mele, parcă fiindu-i frică de reacția mea și îmi șterge obrazul drept cu degetul său mare, îmi închid ochii la contact.