Changes I (Finalizată)

Capitolul 54

Ședința numărul 3 s-a terminat, iar cazul s-a închis. Delton Posey a primit 20 de ani de închisoare cu executare pentru crimă, șantaj, amenințări și tot ce a mai făcut el. Harry a fost suspectat de crimă, însă s-a dovedit că a fost legitimă apărare, după cum dovedește certificatul medico-legal și după cum au povestit Ivy și Amber.

- Hei... își pune brațul pe umerii mei și tresar ușor. Ești bine?

- Dar tu? îl întreb și el zâmbește.

- Sunt bine.

- Nu-mi place că Ivy a trebuit să stea față în față cu el. În plus, nici Alicia, Zayn și Amber nu au avut nicio vină în asta, i-am tras după mine.

- Nu i-a tras nimeni, omul ăla ne-a pus pe toți în aceeași oală. A mărturisit asta.

- Și nu înțeleg ce au însemnat pozele de dimineață! Nu pot să înțeleg! mă ridic brusc și mă plimb pe holul lung al Judecătoriei.

- Hei, puteți merge acasă acum! se apropie judecătorul de noi. Cazul a fost închis, omul acesta nu o să se mai apropie de voi.

- Dar de ce a făcut asta? îl întreb și el ne face semn să merge după el. Intrăm în biroul său și ne spune să ne așezăm.

- El insistă că a fost pus să facă asta. Tu nu ești adevarata lui fiică, iar tu ești fiul lui fără ca el să fi știut până acum câteva zile când i-au spus polițiștii că are un fiu.

- Poftim? El nu a știut că are un copil? îl întreabă Harry, punându-și mâinile în păr. Gura mea e deschisă și nu sunt capabilă să scot nici măcar un cuvânt.

- Nu, Harry, nu a știut. Nu putea reacționa așa cum a făcut-o dacă știa deja că tu ești băiatul lui.

- Cum a reacționat? îl întreabă.

- A dărâmat tot din celulă, a plâns încontinuu de când i-au spus. Am analizat cazul ăsta atât de bine și pot să spun că cineva îl supune la asemenea lucruri. Cât despre Jackson, era tot fiul lui, dar după ce s-a născut, Delton a omorât-o pe mama copilului.

- Mi-am omorât... fratele... îl văd albindu-se la față.

- Credeți că era cazul să-i spuneți asta acum? îl întreb furioasă pe judecător.

- Katherine, Jackson nu e mort! E în Europa acum la un spital pentru deținuți. Mama ta nu se mai ocupă de acest caz, am considerat că e mai bine dacă s-ar ocupa altcineva. Veți fi în permanență supravegheați, de la distanță.

Ne luam rămas bun și plecăm spre ieșire. Harry se sprijină de mine în timp ce coborâm scările de afară.

- Harry, stai jos aici. îi fac semn și el se duce lângă un copac, la umbră. Apelează un număr și stau la distanță ca să-i ofer puțină intimitate.

- De ce nu mi-ai spus nimic până acum? îl aud. Mamă, tu îți dai seama că viața mea e stricată? face o pauză. De ce nu i-ai spus? țipă. A, a fost o relație oarecare din care am ieșit eu. Și el nu avea dreptul să știe? se calmează. De ce? face iar pauză. Nu, nu esti tu Dumnezeu să hotărăști destinele oamenilor! Poate că dacă știa că are un copil nu mai tortura oameni și nu mă mai tortura pe mine și familia mea.

- Harry... mă așez lângă el și el aruncă telefonul de un zid al clădirii, făcându-se bucăți.

- Sunt bine. îmi spune și se ridică, întinzându-mi mâna. Să mergem acasă.

- Ivy e cu mama, acasă la ea.

- E mai bine dacă ar sta acolo azi. Să o ținem departe de mizeria asta. spune și dau din cap că așa e. Îmi ia mâna în a lui și ne urcăm în mașină. Eu conduc spre casă, iar Harry a adormit.