Sunt în camera de oaspeți. E 4:40 și Kath cred că doarme. Poate dacă mă duc la ea și doarme nu o să mă trimită iar în altă cameră. Mă ridic și ies din cameră, traversez holul și deschid ușor ușa camerei noastre. Merg încet până la pat prin întuneric, pipăi ușor patul și e gol. De ce e gol? Aprind lumina și Kath nu e în cameră. Cobor cât de repede pot scările și pulsul meu revine la normal când o văd pe canapea. Se uită pe Disney Channel și bea cu paiul, cred că suc, dintr-un pahar. O văd ștergându-și ochii de două ori. Plânge.
- Iubita mea... se sperie când mă vede la baza scărilor. Mă apropii și mă așez pe canapea lângă ea.
- De ce ai venit? mă întreabă și simt miros de alcool. Îi iau paharul și îl dau pe gât. Era al meu! mi-l smulge din mâini și toarnă iar wisky în el.
- Iartă-mă! îi iau paharul și îl pun jos, lângă piciorul meu.
- Nu am ce să iert... spune ștergându-și lacrimile. Poate că eu nu sunt atât de bună și vrei altceva... sau poate că te-ai plictisit de mine. Au trecut atâția ani, cred că ai tot dreptul-
- Ce tot vorbești? Nu credeam că există femeia perfectă, dar se pare că ea stă chiar lângă mine în acest moment și e aproape beată. o văd zâmbind, dar se uită la mine și se încruntă iar.
- Dacă era așa, nu te uitai la aia. spune și vrea să se ridice, dar pică pe canapea.
- Cred că ai băut cam mult.
- Cred că nu e problema ta!
- Ba normal că e problema mea! Ești mama copilului meu și viitoarea mea soție!
- Aaa! se ridică și zâmbește fals. Acum sunt viitoarea ta soție? Când ți-o sugea aia tot la asta te gândeai, nu? "Ce o face viitoarea mea soție și mama copilului meu în timp ce eu îmi îndes minunatul meu amic în gura unei prostituate?" mă imită și mă bufnește râsul.
- Ești atât de drăguță!
- Drăguță e aia, nu eu! țipă și se gândește. Ba nu! Eu sunt drăguță și ea e o curvă care și-o trage pentru bani! se corectează.
- Iubito... mă ridic și o prind de mâini.
- Nu-mi mai zice așa! Te iubesc și tu mă rănești intenționat. Vreau să pleci și să mă lași să îmi cresc copilul singură.
- Ești conștientă că nu o să vă părăsesc niciodată! Nu iar!
- Ești obișnuit fără noi, oricum. A, și cine știe ce ai făcut acolo singur la o distanță atât de mare de mine și Ivy! Sunt beată și mi-e rău și mă doare sufletul și inima că am pierdut bărbatul pe care îl iubesc.
- Crezi că mie mi-a fost ușor singur?
- Dacă prin "singur" te referi la ce ai făcut acum, atunci nu erai singur deloc. dă din cap și se așează în fund pe parchet.
- Katherine, nu mai exagera!
- Ieși! țipă.
- Ce vrei să fac să mă ierți? țip și eu.
- Să pleci!
- Nu plec nicăieri! E și casa mea!
- Nu pleci? mă întreabă încălțându-și tenișii. Plec eu! iese trântind ușa în urma ei. Mă așez pe canapea și mă uit la sticla de Jack. O arunc cu toată forța în perete și ies după Katherine.
Din perspectiva lui Katherine
Fug pe stradă până obosesc și simt că nu mai am aer. Nu știu pe ce stradă sunt, nu văd nicio tăbliță cu numele străzii și tot pământul se învârte cu mine. Încep să râd cu poftă gândindu-mă la Harry și cât de prost e. Cică "viitoarea mea soție". Cine, eu? Niciodată! Pentru el, niciodată!
- Katherine! îl aud strigându-mă. Îl văd fugind spre mine și îi arăt degetul mijlociu, apoi mă întorc și fug. Mă împiedic de o bordură și mă rostogolesc pe stradă.
Din perspectiva lui Harry
O văd căzând și rostogolindu-se. O, Doamne! Fug spre ea și are fața plină de sânge.
- Katherine! o întorc cu fața spre mine. Katherine! o ridic și ea deschide ochii. Își duce mâna la cap și se sperie când vede sânge. Hai acasă! o iau în brațe și merg cu ea așa până acasă.
- Mă doare foarte tare... șoptește.
- O să se vindece rana, iubito. Nu-ți face griji.
- Nu rana, sufletul... se uită fix în ochii mei și mă opresc în grădina din fața casei. M-ai dezamăgit, Harry. îmi mângâie obrazul și plânge.
- Știu! Și regret asta din tot sufletul!
Din perspectiva lui Katherine
Se așează în genunchi și îmi sărută ambele mâini.
- Te rog, nu mai plânge! Nu merit să plângi din cauza mea! vreau să îmi trag mâinile și mă strânge puțin. Te rog, nu mă părăsi! Te iubesc enorm! Tu ești cea pe care o vreau în viața mea! Tu ești pe primul loc la mine în suflet. Tu și Ivy! Rămâi a mea, iubito... rămâi a mea! glasul lui e disperat. Se ridică și îi văd lacrimile curgându-i pe obraji. Îmi pun mâinile pe obrajii lui și îl sărut pe frunte.
- Nu o să rămân. îi spun și plec de lângă el, lăsându-l singur în grădină.
CITEȘTI
Changes I (Finalizată)
Фанфик"- Da? răspunde, întorcându-se în cameră, de la baie. Și o văd. O văd așa, îmbrăcată cu o rochie albă, lungă și umflată, exact pe talia ei. Nu pot zice nimic, doar o privesc cu gura deschisă. Harry, ești bine? mă întreabă cu un zâmbet copilăresc pe...
