Changes I (Finalizată)

Capitolul 60

Din perspectiva lui Harry
Katherine se simte bine acum. După o lună de tratament, totul e bine.

- Harry? mă strigă din baie. Poți să vii puțin? mă ridic și deschid ușa. E goală și se uită în oglindă. Zâmbesc când o văd.

- Ești bine? o întreb când văd că se strâmbă.

- Ți se pare și ție că m-am îngrășat? întreabă încruntându-se. Mă uit la ea și încep să râd.

- Tu chiar faci asta? mă apropii de ea și o îmbrățișez.

- Harry! Sunt serioasă! pleacă în dressing.

- Iubito, unde pleci?

- Mă văd cu Alicia și trec pe la birou.

- Aha...

- Nu vii cu noi. îmi spune râzând.

- Bine. Oricum am treabă azi. mint. De îmbracă de parcă nu ar avea un copil și nu ar fi însărcinată. Parcă e adolescenta de acum 10 ani de care m-am îndrăgostit. Și poate că ea e singura care nu s-a schimbat în toată viața noastră.

- Te iubesc, mincinosule mic. se ridică pe vârfuri și îmi sărută fruntea. Îi prind talia și o lipesc cu spatele de perete. Îmi frec nasul de al ei și ea râde. Harry, trebuie să plec!

- Știu, dar nu te grăbești! ezit puțin și o sărut.

- Katherine, haide odată! Te-am sunat de- se oprește Alicia când intră în cameră.

- Alicia! oftez, îndepărtându-mă de Kath.

- Scuze! zâmbește și îmi dau ochii peste cap. Te-am sunat de 3 ori, ce vrei? N-ai răspuns, am intrat! se așază pe canapeaua din dressing.

- Mergem, Alicia?

- Abia m-am așezat!

- Mișcă! o trage de mână. Să îi dai lu Ivy să mănânce! spune, caută ceva în geantă.

- Da!

- Să nu îi dai prostii de la McDonald's! coborâm scările.

- Am înțeles.

- Să o iei de la grădiniță la 2. scoate cheile mașinii.

- O iau.

- Ne vedem diseară! mă sărută.

- Pa, Harry! îmi face Alicia cu mâna.

- Mă simt ca o soacră părăsită. le zic.

- Să nu o uiți pe Ivy! strigă urcându-se în mașină.

- Și eu te iubesc! îi spun și ea îmi trimite un pupic. O iubesc.

Din perspectiva lui Katherine
- Ai timp să faci toate astea? mă întreabă Alicia.

- Cred. Ne ajută băieții, oricum.

- I-ai chemat de azi?

- Normal!

- Bravo, fată!

Mâine e ziua lui Harry. Împlinește 30 de ani, dar degeaba. Tot de 20 de ani are mintea. Vreau să îi fac o petrecere, în familie și am rezervat restaurantul prietenului lui Keegan. Harry nu știe de asta și am încercat să nu afle, deci nici Ivy nu știe. O să vină și familia lui din Algeria. Și o să plecăm vreo săptămână înapoi cu ei pentru că îmi e dor de casă și deja am luat bilete.

- E perfect! le spun băieților care s-au ocupat de tot.

- Speram să îți placă! îmi spune un tip blond cu ochi căprui.