Changes I (Finalizată)

Capitolul 51

Noaptea a trecut foarte repede și mă simt atât de obosită. Îi sunt recunoscătoare lui Harry pentru că s-a trezit azi-noapte și s-a dus la Ivy pentru că plângea. Sinceră să fiu, a plâns o singură dată, în rest a dormit liniștită. Mă ridic din pat, cu mari dureri de cap, și îl văd pe Harry încă dormind. Este ora 10:15 și îl las să doarmă. Caut niște ibuprofen și cobor în bucătărie.

- Neața, Kath! mă salută Niall, gătind ochiuri și bacon.

- Niall, ai nevoie de ajutor? îl sărut pe obraz, întinzându-mă peste el pentru a lua un pahar.

- Stai liniștită, am pregătit micul dejun de atâtea ori, încât știu ce îți place să mănânci. râde, însă eu mă simt puțin prost.

- O, Doamne! Îți mulțumesc din suflet! Nu știu ce ne-am fi făcut fără tine, Niall! Serios. îi zâmbesc puțin rușinată.

- E în regulă! Până la urmă fac ceea ce îmi place, așa-i? spune asta pentru că tatăl lui deține un restaurant în Algeris și lui îi place la nebunie să gătească.

- Ești cel mai tare!

- Harry doarme?

- Da... îl las să se odihnească. Am înțeles că are liber.

- Da, am liber azi. intră în bucătărie, scărpinându-se în cap. Neața! Ivy doarme liniștită. îmi spune, sărutându-mă.

- Mă duc la ea să îi pregătesc lăpticul. plec și mă grăbesc până în camera micuței mele.

  Doarme când intru și pregătesc laptele praf în cea mai mare liniște. O iau în brațe și se mișcă în scutecelele ei roz și mici.

- Hei, iubita mea! îi zâmbesc când deschide ochii și râde cu gingiile ei. Așa copil cuminte să fii tu? Cu cine oare semeni?

- Cu mine, mai mult ca sigur! intră Harry în cameră.

- Nu prea cred. mă strâmb la el și scot limba, dar el doar zâmbește.

- Hai lasă joaca! mă tachinează. Mă așez pe canapea, cu Ivy în brațe și îi duc biberonul la guriță. Înghite încet, câte puțin. Tatăl tău a sunat-o pe Mara.

- Și?

- Și FBI ascultă telefonul pe care sună el mereu, dar nu reușesc niciodată să îl localizeze. E un infractor.

- Nu știu cum apare aici fără să fie găsit. Sau poate că cineva îl ajută.

- Nimeni nu își riscă viața pentru un nenorocit.

- Tu doar fii atent... nu știu ce s-ar întâmpla dacă ai păți ceva...

- Credeam că mă cunoști. se așază lângă mine și mă întind pe pieptul lui, cu tot cu Ivy. Ea a adormit la loc, dar o ținem între noi. Oftează și mișcă din mânuțele ei mici. Harry o mângâie cu palma lui inensă. Poartă brățara de la mama, la fel ca mine și ca Ivy.

- Harry... mormăi, ascunzând-mi capul în pieptul lui.

- Mm?

- Oare e adevărat ce ni se întâmplă?

- Normal că este, iubito!

- Am fost în comă 3 săptămâni...

- Te rog, nu îmi aduce aminte.

- Bine... dar totuși, te-ai gândit vreodată că o să mor într-o zi din acele zile?

- Katherine, iubita mea inocentă, nici nu mi-a trecut prin cap așa ceva.