Changes I (Finalizată)

Capitolul 43

*
- Hei, Lisa!

- Hei, Katherine! Ești bine? răspunde doctorită care s-a ocupat cel mai mult de mine.

- Deci... știi că am tratamentul acela de aproape un an și e ciudat pentru că de obicei aveam menstruație, dar luna asta nu am avut deloc și deja încep să mă îngrijorez. îi explic, punându-mi mâna pe burtă.

- Poți să vii cu Harry la 14:30 la cabinet? Trebuie să îți fac un control mai amănunțit și să văd despre ce e vorba.

- Ăm... O să vin singură, ok?

- Cum vrei. Te aștept.

Închid și mă trântesc în pat pentru că mă simt atât de obosită și am crampe de ieri, dar nu știu de ce. Harry e plecat nu știu pe unde și a zis că vine diseară. Nu știu dacă să îi spun sau nu. Nu îi spun acum. Mă speri de telefon.

- Vin acum acasă.

- Ok. Dar ce s-a întâmplat?

- I-am spus mamei tale că îți e rău și m-a trimis acasă.

- Dar nu îmi e rău...

- Nu contează. închide.

O să îi spun că m-a programat Lisa. L-am așteptat în pat, uitându-mă la televizor.

- Hei! intră în cameră cu o farfurie.

- Ce mi-ai adus? mă ridic încet.

- Prăjitura ta preferată. așează platoul pe pat, între mine și el. Îmi întinde o linguriță și încep să mănânc.

- Oh, Doamne! E așa bună! îmi dau ochii peste cap cufundându-mă în ciocolata dulce.

- Mereu mănânci prăjitura asta. râde.

- Da, dar îmi era poftă. Cum te-ai gândit?

- Am un sentiment ciudat că trebuie să am mai multă grijă de tine. spune, ridicând din umeri și se apleacă să îmi sărute buzele.

- Și eu mă simt ciudat. Îmi e rău...

- De la pastile sau altfel? pune platoul pe masă, așezându-se lângă mine.

- Am crampe și amețesc și mă simt atât de obosită... trag plapuma peste mine, la fel și mâna lui Harry. La 14:30 trebuie să mă duc la control, la Lisa.

- Vin cu tine. îmi sărută gâtul, lăsându-și capul pe umărul meu. Degetele noastre sunt împletite și nu îmi pot ascunde zâmbetul mic, chiar dacă am o stare super proastă.

- Am un an de când iau pastilele?

- Cam pe acolo.

- Luna trecută mi-a venit, luna asta deloc. îi spun lui, de parcă el știe ce problemă am eu.

- Tot ce contează pentru mine e ca tu să fii bine și acum nu ești bine deloc.

- Ba sunt...

- Văd cât de obosită ești și dacă te ridic acum în picioare, leșini.

*
- Hei! intru în cabinet, lăsându-l pe Harry vorbind la telefon.

- Bine ai revenit! Ce faci? Cum te simți? îmi face semn să mă întind pe pat.

- Nu sunt bine deloc.

- Îți e greață, nu?

- Acum da...

- Ai vomitat în ultimele două săptămâni?

- Da, chiar foarte des.

- Crampe?