Din perspectiva lui Harry
Asistentele au spus că e în regulă dacă mergem acasă. E trează de două zile și trebuie să recupereze săptămânile în care nu a mâncat sau nu a ieșit afară.
- Vrei să mă ajuți cu astea? mă întreabă Kath, întinzând o geantă plină cu scutece și hăinuțe pentru Ivy. O iau și o sărut pe obraz.
- Te simți bine? intră Alicia în salon, ținându-și mâna pe burtă.
- Sunt bine. o legănă ușor pe Ivy adormita în brațe. Dar tu, cum te simți? Am uitat să te întreb...
- Obosesc mult prea repede, Kath. Nu știu dacă e normal, dar rămân fără aer.
- Nici nu știu... se uită una la alta, apoi râd ca nebunele.
Ieșim din spital, eu cu bagaje și Kath ținând-o pe Ivy în brațe. Katherine se oprește în ușa automată și oftează. Fug până la mașină, arunc bagajele în portbagaj și mă întorc imediat la ea.
- Iubito, ești bine? o iau pe Ivy în brațele mele, iar ea zâmbește.
- Am amețit doar, nu-i nimic. mă prinde de mână și îmi zâmbește. Coborâm treptele prea înalte pentru picioarele ei și îi deschid ușa din față, însă nu se urcă. O așez pe Ivy pe scăunelul ei de pe bancheta din spate și simt mâna lui Kath pe spatele meu.
- Se pare că ai născut, draga mea! simt cum mi se urcă sângele în vârful urechilor la auzul vocii tatălui ei.
- Nu pot să cred... râde nervoasă Katherine.
- Kath, urcă-te în mașină, te rog! o prind de mână când vrea să se ducă aproape de bărbatul acela infect.
- Ascultă! Și să mă asculți bine! țipă ea spre el.
- Să te aud!
- Dacă te prind aproape de copilul meu, o să regreți amarnic! Am mai multă putere în degetul mic decât ai tu cu toate gorilele tale!
- Așa ambițioasă! Oare cu cine semeni? râde el cu gura până la urechi. O trag pe Katherine în spatele meu. Îmi pare bine să îmi văd nepoata! se apropie.
- Ajunge! mârâi nervos, prinzându-l de bluză. Mă uit la pumnul meu încordat și nu ezit să îi dau un pumn în față. Sângele i se prelinge pe mustățile pe care le are mai nou, dar și pe pumnul meu rămân pete de sânge.
- Harry! Gata! țipă Katherine.
- Frate! Nu e nevoie acum! Keegan mă prinde de umeri.
- Să nu te pună dracu să te atingi de familia mea! țip cât mă țin plămânii. În jurul nostru s-au strâns mulți oameni. Katherine mă prinde de mâini și mă trage departe de individul ăsta.
- Mai vedem noi! șuieră printre dinți, ștergându-și cu palma sângele de pe față și pleacă.
- Gata! îmi prinde Kath fața între palmele ei slăbite când vreau să mă reped iar la taică-său. Respir sacadat și nu pot să îmi controlez nervii. Harry, nu o să se întâmple nimic. își lipește fruntea de a mea și închid ochii. Ivy plânge și îi deschid, privindu-mi iubita. Lumea a plecat din jurul nostru, Zayn, Keegan și Niall stau în spatele meu, Alicia e în mașină, lângă Ivy. O sărut pe frunte și mă calmez. Au trecut doar câteva secunde, dar în capul meu au trecut ore de când stam așa.
- Hai acasă... îmi spune încet, desprinzându-se de pieptul meu. Băieții se urcă în mașinile lor și plecăm.
*
Ian și Mara ne așteptă în livingul imens al casei noastre. Alicia și Zayn s-au mutat în urmă cu două săptămâni aici, era o surpriză pentru Kath. Ei au plecat acasă, undeva la două sau trei case de noi, Keegan a venit cu noi, dar urmează să plece acasă, iar Niall stă cu noi. Liam și Sophia au plecat înapoi în Algeris ieri din cauza copilului lor care era cu bona.
- Hei! ne primește Mara, zâmbind cu gura până la urechi.
- Bună, mama! Mr. Harding! Îmi pare bine să vă văd! îi salută iubita mea. Ian o pupă și o îmbrățișează.
- Ți-am luat ceva! îi întinde o cutie roșie. Le-am ales împreună. o ia pe Mara în brațe și așteaptă amândoi reacții din partea lui Kath. Deschide ușor panglica albă ce leagă căpăcelul cutiei și își duce mâna la gură. Încheieturile ei sunt mult prea slabe și mult prea albe.
- Cum de v-ați gândit la asta? le zâmbește sincer. Mă duc lângă ea și scoate din cutiuță o brățărică foarte mică de aur pe care scrie ușor Ivy, apoi alta mai mare puțin pe care e gravat Ivy&Harry, apoi alta mult mai mare, pe care am recunoscut-o ca fiind pentru mine după ascpectul bărbătesc, pe care scria Ivy&Kath.
- Deci? Vă plac? ne întreabă Ian.
- La nebunie! îi îmbrățișează Kath pe amândoi, iar eu dau mâna cu Ian și o pup pe Mara.
- Haide, acum du-te sus, să te odihnești! Bine? Noi plecăm, însă dacă mai ai nevoie de ceva mă suni. o informează mama ei.
- Fii serioasă! Mă are pe mine. încerc să o tachinez.
- Te are, dar tu nu ești expert în scutece. râde Mara, plecând.
- O să fiu!
- Sigur o să fii! mă tachinează Kath.
- Kath, eu mă duc la Zayn, vrei să îți iau ceva? intervine Niall.
- Sunt bine, mersi. îl pupă, apoi el pleacă.
- Hai sus... o prind de mână, ținând-o bine cu cealaltă pe Ivy. Camera ei este exact lângă a noastră și cât timp a fost Kath în minunata comă, am reușit să angajez un designer interior pentru a duce la bun sfârșit planurile iubitei mele, deci am decorat camera și am cumpărat, cu ajutorul mamei ei și a Aliciei, hăinuțe perfecte pentru Ivy.
Din perspectiva lui Katherine
E minunat! Totul e minunat! Este exact cum mi-am imaginat că va fi. Acele dulăpioare pe care cândva le desenam pe hârtii, acum sunt în mărime naturală în camera fetiței noastre. Harry s-a ocupat de tot.
- Harry... e minunat! îl îmbrățișez strâns după ce o lasă pe Ivy în pătuțul său. Mulțumesc pentru că te-ai ocupat de tot.
- Tot ce e mai bun pentru iubita mea! Te iubesc. mă sărută pe frunte. Îl iau de mână și întrăm în camera noastră. Mă întind în pat și Harry se urcă peste mine, cu grijă, așezându-și capul pe abdomenul meu, care e din nou plat.
- Te gândeai tu că o să ajungem să avem un copil? îl întreb, zâmbindu-i. Când a trecut timpul atât de repede? Îmi amintesc că nu mă lăsai în pace deloc, încă din clasa a 5-a, până la liceu.
- Asta poate pentru că te plăceam. Sau eram invidios că luai mereu punctajul cel mai mare la olimpiade. rămâne bosumflat și eu râd cu poftă. Și apoi mi-am dat seama că e ceva acolo în inima mea, pentru tine. Și te visam noaptea, te vedeam în patul meu, te căutam pe Twitter, pe Facebook, numai ca să văd ce faci. Când am văzut că s-a mutat moșul ăla de lângă apartamentul tău, am știut că e șansa mea.
- Mr. Lincoln? Ce om drăguț! continui să râd cu lacrimi.
- Și nu știam cum să te fac să te îndrăgostești de mine! Te iubeam!
- Ce repede a trecut timpul de atunci... de la nunta lui Liam, acel profesor sexi... Off! oftez profund.
- Te iubesc, Katherine!
- Și eu te iubesc, Harry! plânsul lui Ivy mă sperie pentru o secundă, dar ne ridicăm amândoi și ne ducem la ea. Harry o ia în brațe și o liniștește, cântându-i. Mă așez pe canapeaua de lângă pătuțul ei și simt cum mi se închid ochii.
Din perspectiva lui Harry
Îi cânt o melodie ușoară, încet și calm, în timp ce o legăn în brațe. Închide ochii încet, deschizând puțin gurița. O las înapoi în pătuț și o sărut pe fruntea ei micuță.
- Nu credeam vreodată că o să iubesc o ființă atât de mult... mă întorc și o văd pe Katherine întinsă pe canapea, dormind. Știu că este epuizată. O iau în brațe și o duc în patul nostru.
- Harry... Ivy...? mormăie în timp ce o așez.
- Doarme. vorbesc încet, apoi mă așez lângă ea, luând-o în brațe.
CITEȘTI
Changes I (Finalizată)
Fanfiction"- Da? răspunde, întorcându-se în cameră, de la baie. Și o văd. O văd așa, îmbrăcată cu o rochie albă, lungă și umflată, exact pe talia ei. Nu pot zice nimic, doar o privesc cu gura deschisă. Harry, ești bine? mă întreabă cu un zâmbet copilăresc pe...
