Eu am trăit cu frica în sânge, ca nu cumva speranța să-mi aline dorul de moarte...
Eu uit cum mă cheamă, nu-ncerc să-mi amintesc, căci poeziile mele spun totul.
Ah, spuneau, până nu au ars în flăcările iadului, au ars cu tot cu documente.
Și-acum nu știu cine sunt, pentru că nu știu nici cine-am fost, cărțile și-au făcut jocul.
Da, am jucat în cărți pariind pe noroc, cărțile acum sunt cenușă și ele.
"Un poet și-a pierdut poezia", nu vor scrie în ziare, nici un articol dedicat unui poet nepublicat.
Și atunci, cine sunt? Un poet eșuat, ori un tâmpit ce-a visat că i-au ars poeziile?
Dovezi? Nu am. Nu m-am gândit la consecințe, cât între slove m-am plimbat.
CITEȘTI
Pierdută printre Cuvinte
PoetryCuvintele au fost trecute prin noroi, prin iubire, prin vrajbă, prin durere, prin frumusețe și haos. Cuvintele nu-mi aparțin, ele sunt parte din tezaurul global. Cuvintele nu, dar împregnarea din ele, da. Spun prostii. M-am pierdut. Mă caut, mă găse...