Pierdută printre Cuvinte

un poet și-a pierdut poezia

Eu am trăit cu frica în sânge, ca nu cumva speranța să-mi aline dorul de moarte...

Eu uit cum mă cheamă, nu-ncerc să-mi amintesc, căci poeziile mele spun totul.

Ah, spuneau, până nu au ars în flăcările iadului, au ars cu tot cu documente.

Și-acum nu știu cine sunt, pentru că nu știu nici cine-am fost, cărțile și-au făcut jocul.

Da, am jucat în cărți pariind pe noroc, cărțile acum sunt cenușă și ele.

"Un poet și-a pierdut poezia", nu vor scrie în ziare, nici un articol dedicat unui poet nepublicat.

Și atunci, cine sunt? Un poet eșuat, ori un tâmpit ce-a visat că i-au ars poeziile?

Dovezi? Nu am. Nu m-am gândit la consecințe, cât între slove m-am plimbat.