Pierdută printre Cuvinte

Alegând sentimente din culori...

Ce culoare are fericirea?
Iau un creion și o fac roz, dar roz e prea, știi tu - roz. E ca și cum ne-am juca toată ziua cu păpușile, dar deja nu mai sunt fetiță mică, nu mai am 10 ani, i-am pierdut în grădina bunicilor anul trecut, când am văzut un vultur ce sfâșia un porumbel și am înțeles că viața e oarecum altfel , e dură.
Fiindcă îmi place să aranjez creioanele sub un curcubeu, scot din cutie un violet, violete sunt florile mele preferate, dar de la un timp violeți îmi sunt​ ochii lipsiți de luxul somnului dulce și liniștitor, violeți îmi sunt umerii , de zici că nu-i violet, dar o galaxie întreagă, plină de vânătăi spațiale.
Coborând mai departe, în jos, culeg un albastru ca cerul senin, dar albastru-mi aduce aminte de apă, de ploaie și-apoi de lacrimi, mă întristez și plâng.
Printre lacrimi adânci, din cromatică strâng un verde, o frunză, o câmpie, o pădure întreagă, și când te gândești că verdele e pur pozitiv, atunci te duci cu gândul - unde? -acasă, sau pur și simplu verde înseamnă dor. Și ce derivă de la dor? DURERE!
Apoi vine galben, culoarea despărțirii, culoare vie, dar prea scânteietoare, mă dor ochii ,iar toate melodiile despre ochi sunt triste, tristă devin și eu.
Urmează oranj, are un nume împrumutat, pur și simplu "portocaliu" e un nume prea lung. Oricum provine de la portocale, dar aceste minunății oranj, îmi duc creierașul mereu cu gândul la sărbători. De sărbători se adunau toate neamurile, însă nu o mai fac acum ca pe vremuri. Sufletul se cufundă în nostalgie.
Roșu, urmează culoarea pasiunii, culoarea iubirii înflăcărate și da, culoarea sângelui, sângele îmi provoacă mereu nu dezgust, ci durere și-oricât de plăcută n-ar fi, rămâne durere.
În fine rămân fără culori : negru total e depărtat de subiect, deși unii găsesc în acesta o armonie, eu văd un gol profund; alb e prea curat și monoton, nimic nu are cum să fie atât de lin ca foaia albă, nedesenată. Și dintre toate celelalte derivate ale gamei, niciuna nu e competentă să-mi completeze foaia cu ceva pozitiv.
O culoare nu poate să spună mai mult decât vrei tu să citești din aceasta. O culoare prinde viață doar acolo unde și când o implantezi. În rest culorile sunt doar o dispersie a luminii și punct.