Toamna sufletelor

92 3 0
                                    

Se usucă de dor frunzele copacilor noștri
Se-ngălbenesc petalele florilor
Se vestejesc iubirile
Se macină
Mor.

Se scurge timpul în pătimașele privirile noastre
Se îneacă bolțile ochilor
Se înnegresc luminile
Se sting
Plâng.

Se duc neoprite păsările doinelor noastre
Se zgudură înfrigurați fluturii
Se ascund melodiile
Se rănesc
Dor.

Degeaba la meteo spun că-i primăvară
La noi în suflet bântuie TOAMNĂ...

Pierdută printre CuvinteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum