Trec zi de zi peste-al meu sat cocoarele
Stoluri lungi haotic derutate;
Seacă de dor și pustiesc izvoarele;
Un nuc cu rădăcini împrăștiate
Suspină , e legat de veșnicii ;
Și-i trist pământul căci în primăvară
În loc să fie cuibul plin tot de copii
Nu se întorc cocoarele în țară
Nu se mai joacă nime- n păpădii.
CITEȘTI
Pierdută printre Cuvinte
PoetryCuvintele au fost trecute prin noroi, prin iubire, prin vrajbă, prin durere, prin frumusețe și haos. Cuvintele nu-mi aparțin, ele sunt parte din tezaurul global. Cuvintele nu, dar împregnarea din ele, da. Spun prostii. M-am pierdut. Mă caut, mă găse...