Între pereți e dor cumplit ,dor de mor și mor de dor și casa-i pustie fără de nimeni. "Toți au plecat" strigă în cor inima, sufletul și duhul meu prăpădit printre umbre.
S-au săturat de ecouri fără sens, de trecut tenebru și intens. Stau liniștită fără de grai, sunt ca o stână de piatră, vreau să țip, dar nu pot. Totul e vesel în jurul meu, dar nu eu.
Viața mea-i tristă, sau viața mea nu-i . Și cui să-i spui? Nimănui.
Afectată de propria viață lumea-i nebună, dragoste fură și-o pun unde nu-i, fără să știe că dragostea între doi nu se cultivă cu plugul cu boi, ea se naște ca un miracol, din nimic.
Când dragoste este, ce să mai zic? Dragoste este dar nu e de-ajuns și cel mai greu e să știi că dragostea vine nu pe câmpii, nu pe cărări sau podețuri.
Însă când iubești fără sens, nebunește pe cineva, viața-i cumplită, viața e grea. Crede în visul tău, va veni într-o zi și rândul tău.
CITEȘTI
Pierdută printre Cuvinte
PoezieCuvintele au fost trecute prin noroi, prin iubire, prin vrajbă, prin durere, prin frumusețe și haos. Cuvintele nu-mi aparțin, ele sunt parte din tezaurul global. Cuvintele nu, dar împregnarea din ele, da. Spun prostii. M-am pierdut. Mă caut, mă găse...
