Atât de aproape și atât de departe.
Sufletele.
Privesc chinuite spre răsărit.
Mândre, rănite-n orgoliu.
Triste, mascate-n dispreț.
Se simt tot mai sincer și se sting în minciună.
Țipă când se urăsc și se iubesc în tăcere.
Păcătoase, atinse în gând dar integre la trup.
Trupuri. False. Vopsite. Stoarse. Stricate.
Așa suntem noi, două nimicuri integre, două puncte pe-o axă de dor.
Iubim în neștire, ne prefacem străini.
Tălmăcim cum vrem noi, dar nu cum se cade.
Ne izbim de iluzii și fugim de real.
Nu iubim cum știm, dar cum ni se spune.
Nu știm ce ne aduce ziua de mâine, dar cunoaștem că ieri a fost azi.
Așa suntem noi, două nimicuri integre, două puncte pe-o axă de dor
CITEȘTI
Pierdută printre Cuvinte
ŞiirCuvintele au fost trecute prin noroi, prin iubire, prin vrajbă, prin durere, prin frumusețe și haos. Cuvintele nu-mi aparțin, ele sunt parte din tezaurul global. Cuvintele nu, dar împregnarea din ele, da. Spun prostii. M-am pierdut. Mă caut, mă găse...
