Astăzi a murit cea din urmă speranță.
De astăzi nu mai trăiesc, ci cutreier lumea ca o fantomă: fără de suflet, fără de grai, fără măcar să mai ofer lumii o fărâmă de zâmbet autentic. De astăzi împreună cu speranța și visele, mi-a murit universul. De astăzi nu-mi mai vreau nici măcar prietenii falși, nici măcar pentru discuții deșarte nu-i vreau. De astăzi zahărul nu-și mai are rostul în ceai, de astăzi beau ceaiul amar. De astăzi păsările nu mai ciripesc cu iubire, de astăzi ele trădează tăcerea perfect armonioasă. De astăzi tot ce-i frumos, e urât, iar ce e urât, e oribil. De astăzi nu mă mai fascinează micile minunății ale lumii, micul e nimic, iar ce e mare e doar fals în vânt.
Din totdeauna lumea e falsă, adevărul e inexistent, iar "dreptate" - abstractul suprem. Din totdeauna totu-i urât, totu e gol și n-are vre-un sens că să neg, că am fost orb.
De astăzi a murit cea din urmă speranță, cea din urmă privire de bine.
CITEȘTI
Pierdută printre Cuvinte
PoetryCuvintele au fost trecute prin noroi, prin iubire, prin vrajbă, prin durere, prin frumusețe și haos. Cuvintele nu-mi aparțin, ele sunt parte din tezaurul global. Cuvintele nu, dar împregnarea din ele, da. Spun prostii. M-am pierdut. Mă caut, mă găse...
