Stupid și greu. Așa mă simt. Suflete gri, pictate cu-acoarelă. Noi suntem falși la vorbă, la purtare.
Noi așteptăm o ploaie. Să ne spele. Să ne-nmoaie. Să înverzească și duhul prea des expus la încercare.
Stupid și greu. Așa mă simt. Noi oameni triști și dechizați. Și nici măcar nu-i sărbătoare.
Cum trec și vin din an în an speranțe. Așa adorm cu ele, mă scol, le uit și încă o idee proaspătă născută moare.
Stupid și greu. Așa mă simt. Uităm lejer de oameni dragi. Plecăm fugind. Și nu e de mirare:
Iubim scârbos, ne știm pe dos. Mi-i trist trecutul fericit odată, cer timpului un pic de îndurare.
Stupid și greu. Așa mă simt. Atât de mârșav, lacom, inutil, trădat de lume și fără loc sub soare.
Eu sunt un om. Eu calc pământul, îl bat îl storc de bunătate, dar iubesc.
Un fir de praf în viața trecătoare.
CITEȘTI
Pierdută printre Cuvinte
PoesíaCuvintele au fost trecute prin noroi, prin iubire, prin vrajbă, prin durere, prin frumusețe și haos. Cuvintele nu-mi aparțin, ele sunt parte din tezaurul global. Cuvintele nu, dar împregnarea din ele, da. Spun prostii. M-am pierdut. Mă caut, mă găse...
