Capitolul al XXIII-lea

137 9 0
                                        

O briza rece ma face sa tresar din locul meu.Ma ridic in picioare si indrept pasii spre balcon.Il inchid,dar nici o secunda nu a trecut ca o vad pe jos.

-Ce incerci sa faci?

-Trebuie...sa...rezolv problema...

-Ce problema?La naiba!Stai in pat!

O ridic de pe jos si o pun in pat.Se uita la mine cu niste rugatori.Vrea sa plece,dar e ranita.

-Nu poti pleca.

-De ce?

-Nu vezi ca esti ranita!?Trebuie sa stai in pat o saptamana.

-O SAPTAMANA!?

Se uita ciudat la mine.Ma stramb la ea si imi incrucisez degetele.Incerc sa par dur,sa nu pierd aceasta lupta a privirilor.

-Nu vei pleca.

-Bine.

Ma mir de raspunsul ei.Se uita bonsumflata spre fererastra.Privirea ei este una melancolica,iar ochii ei exprima tristete si confuzie.Nu ii stiu trecutul ei,dar nici ce s-a intamplat atunci.Totusi pot sa ma bucur ca e bine.

-Cine e acea fata?

Tresar la intrebarea ei.Imi intorc privirea spre biroul meu.Asezat cu grija intr-o rama,fotografia fetei pe care o iubesc ma vegheaza...Simt cum un sentiment de melancolie ma curpinde.Regretele ma acapareaza.Tristetea ma distruge.

-Cineva important mie.

-E frumoas...chiar daca are ochelari si codite impletite.

-Stiu...

-E iubita ta?

Ma uit la ochii ei caprui care imi analizau reactia.Ii sclipeau de curiozitate si confuzie.Ii zambesc slab,dar totusi...cu speranta.

-Nu stiu ce sa cred.

-Atunci...de ce ii ai poza?

Intrebari interesante peste altele.Ma pune la incercare,iar eu vreau sa-i astup toata curiozitatea.Este o fata interesanta.

-Nici asta nu stiu.Imi place prea mult poza.

-Inteleg.Nici nu ma mira.Poza inspira mister.

-Da...ai dreptate.

Observ ca pe chipul ei se schiteaza un zambet dulce si parsiv.Ochii ii erau mai senini si dulci.Buzele erau rosiatice.Daca stau sa ma gandesc...chiar e o persoana foarte frumoasa.

-Cum te cheama?

Ii zimbesc la fel de parsiv si dulce,iar ochii mei ii tintesc pe ai sai.Se intimideaza,deoarece obrajii i s-au colorat intr-o nuanta de rosu foarte deschis.Tenu era de un alb ca varul,iar parul cadea pe fata ei.Ii dau usor parul si ma uit la ea cu niste ochi blazi si linistitori.Este o fata interesanta,dar foarte dulce.

-Alexander Robinson.Tu?

Imi ia mana,iar degetele noastre se impletesc.Imi zambeste increzator si isi umezeste buzele.Vrea sa se ridice,dar nu poate.O ajut sa se ridice,iar intr-un mod surprinzator aceasta ma apuca de umar,iar buzele sale le ataca pe ale mele pentru dominare.Nu puteam sa nu accept sarutul...era unul atat de dulce incat m-a facut mai agresiv.Dupa un timp ne desprindem in sarut,iar ea se uita in ochii mei.

-Ella Thomas.

Un anonim...misteriosPovești de care să fii obsedat. Descoperă acum