Un anonim...misterios

Capitolul al X-a

"-Nu trebuie sa am emotii.Trebuie sa ma supun regulilor societatii.

-Nu-i adevarat!Tu--

-Si inca ceva.Ai parul blond si sigur ochii tai sunt deschisi,deci tu esti lumina.Nu numai din aparenta imi dau seama,dar stiu ca esti o persoana speciala si calda.Eu am parul brunet si ochii caprui inchisi.Nu deschisi cum zic toata lumea,inchisi.Eu sunt intunericul.Aduc durere in sufletele oamenilor.Sunt o persoana rece.Stati departe de mine ca va aduc...nenorocire"

Imi deschid usor ochii si ma uit pe tavan.Inca un vis?Inca o amintire?Ce a vrut sa insemne asta?Chiar s-a intamplat asta?Chiar...am avut o legatura cu asta?Nu stiu.Chiar nu stiu.Inchid ochii si ma gandesc din nou la acele imagini.O camera mare si cocheta.Doua persoane care stau una peste cealalta.Fata ii sopteste ceva,iar baiatul pare speriat.Cred ca e speriat deoarece nu-i pot vedea chipul.Pacat!Mare pacat!Fata se da jos de pe el si fuge spre o alta camera.Respira din ce in ce mai greu si incepe sa planga si sa urle de durere.Simt cum durerea imi acapareaza sufletul.O lacrima imi apare pe fara.Inteleg ce simti!Mi se transmite mine.Cat de crud!Cat de...dur...sa traiesti intr-un necunoscut...sa traiesti cu niste oameni falsi,te doare.Iti vine sa plangi,dar nimenui nu-i pasa.Esti singur.Te doare singuratatea.Nu vei putea sa fugi...niciodata de ea.

*bip bip bip*

Tresar si ma uit la telefon.Il iau in mana si vad ca ma apeleaza "Numarul necucoscut".Zambesc putin si-i raspund.

-Alo?

-Ce faci?De ce te-ai trezit asa brusc?

-De unde sti asta?

-Idioato!Am venit la tine!

-Poftim?Unde esti?

-De aceea te-am sunat.Coboara jos.

-Um...bine...

Ma indrept spre usa.Deschid usa usor si-l vad pe el.Simt cum sentimentele ma acapareaza.Ma simteam fericita.

-Esti gata?

-Eh?Gata de...ce...?

-Hai!Mergem in oras!

Ma apuca de mana si ma trage usor spre el.Ma rosesc si ma uit in jos.Aud cum chicoteste usor.Era un sunet asa de frumos incat mi-as dori sa faca asta mereu.

-Esti gata?

-D-D-Da...

-Sa mergem.

Ma tinea strans de mana.Caldura lui nu inceta sa-mi patrunda in corp.E asa de linistitor incat ma bucur ca l-am intalnit.El imi este alinarea.El imi este drogul.El imi este...fericirea.Totul sau nimic.Nimic sau totul.Eu prefer el si totul.Poate dragostea noastra sa prospere?Poate sa-mi schimbe perceptia despre lume?Nu stiu.Inca nu mi-am raspuns la intrebare.Sper ca intr-o zi...sa-mi arate acea masca a lui.Numai si numai unei marionete.Nu!Numai si numai mie!

-Ce esti asa de visatoare?

-Eh?

Acea voce a lui imi intrerupe sirul gandurilor.Se intoarce spre mine ingrijorat.Tanjesc sa ma uit la ochii lui.Tanjesc sa-i ating parul.Tanjesc...sa fie al meu.

-Esti bine?

-Da...

E bine.Am ajuns.

Ma uit si in fata mea s-a infatisat o casa mare si veche.Langa el era un cimitir vechi si stranui.Acest peisaj seamana a...disperare.Simt cum admosfera de aici e foarte apasata.Presiunea se asternea pe mine.Simt cum o bucata din mine...este pusa in tabla de sah.Cred ca mutarea decisiva o voi face cu regele.Sa fie asta...ultima mea mutare?Totul sau nimic?Imi voi paria acele amintiri pe care le-am trait ?Sper sa ajung la ceilalti...din nou cum eram.Tanjesc sa aflu...motivul disparitiei mele.