Un anonim...misterios

Capitolul al II-lea

Cand cobor scarile,cineva ma loveste la urmar.Il injur si ma intorc sa vad cine e.Se uita la mine.Ochii lui verzi ma analizau din cap pana in picioare.Parul roscat era putin ciufulit.Avea o expresie asa de...neutra.

-Bun,Josh!

-Oh...Alexander.

Se uita la mine cu dispret.E normal!Pana la urma eu am bagat-o in spital.Nu ma mira.

-Ce faci?

-Mbine...

-Inteleg...

Conversatia asta e din ce in ce mai tensionata.Privirea lui ma urmarea peste tot.Atat de mult...ma uraste?

-Esti in vizita la Maria?

-Da.Vin aici in fiecare zi.

-Oh...Ma bucur!

El vine in fiecare zi s-o vada,dar eu nu am avut curajul asta.Sunt asa un las!E vina mea ca am bagat-o in spital.Nu neg asta.Am simtit ca...nu am niciun drept sa vin la ea.M-am ascuns,l-am cautat pe cel care ne-a facut rau amandurora,si am ucis.Totul anul asta am facut.Nici nu-mi vine sa cred ca a trecut atat de mult.Parca timpul...a stat pe loc.

-Tu de ce ai venit aici?

-Am venit...s-o vizitez.

-(ranjet)Totul timpul asta nu ai vizitat-o.Te-ai ganidit sa vi acum.

-Pune-te in locul meu.

-Ha?De ce as face asta?Nu m-as pune in locul unui criminal.

-Ai dreptate.Cine s-ar pune?

-La asta m-am gandit si eu.

Are foarte mare dreptate.Am ajuns sa omor oamenii doar pentru o informatie.Am ajuns sa umblu noaptea pe strazi cautand adevarul.Am ajuns...un monstru.

-Ce face Ane?

-Ane?S-a tranformat in cineva foar--

-Josh!

Ma intorc cu fata la Ane.Nici n-o mai recunosc.Era machiata,avea o fusta scurta si un maieu decoltat si niste cizme lungi pana la genunchi.Parul i-a mai crescut putin.Il avea buclat.Fac ochii mari,pentru ca nu e ea.Cum de...s-au schimbat atat de mult?

-Oh!Alexander!Ce faci aici?

Vine in fata mea.Nu-mi vine sa cred ca s-a schimbat asa de mult intr-un an.De ce a facut asta?De ce?

-Am vizitat-o pe Maria.Tu ce faci aici?

-Oh!La fel!

Chiar si cu hainele astea...ori cat de mult vrea sa se schimbe...ochii ei verzi vor fi mereu entuziasmati de lumea inconjuratoare.Ori de cate ori vrea sa se schimbe...n-o sa poata face.Va fi ea si numai ea...oricat de mult se blesteama ca vrea sa se schimbe...stim ca nu va putea face.

-Vi cu noi?

-Ce?Ane?!

-Ce are?Hai,mai vi odata?

-Ok...

Urcam scarile spre salon.Nimeni nu mai zice nimic.Am ramas...muti.Am ajuns in fata salonului.Deschidem usa si o vedem din nou adormita.Parca ar fi "Frumoasa din padurea adormita".Unde e printul?Nu-l vad.Eu sunt un criminal.

-Hei,Maria!Am venit!

Ane ii apuca mana.O strange si se uita la chipul ei linistit.Zambesc usor,pentru ca imi face inima sa-mi bata cu putere.Ma bucur ca macar...e in coma.Nu e moarta...macar atata stiu.Nu a murit.Ma duc si eu pe partea stanga si ii apuc mana.I-o strang si o sarut pe mana.Vreau sa te trezesti.Cand te vei trezi?Cand iti voi vedea...zambetul?Simt cum o lacrima cade usor pe fata mea.Am suferit mult.Am simtit multa durere.De ce...trebuie sa se intample asa?De ce?

-NU SE POATE!

Fac ochii mari.Simt cum mana ei se misca.Ma ridic in picioare socat de tot ce se intampla.Observ cum ochii ei se deschid usor,usor.Isi umezeste putin buzele.Vrea sa spuna ceva.Josh fuge repede dupa doctorc.O iau din nou de mana.Plang si mai mult.Nu plang de tristete...plang de fericire.

-Tresteste-te!Te rog!

Ochii ei s-au deschis.Se uita in incaperea alba a salonului.Se uita la Ane.Ea deja are lacrimi in ochii de fericire.Isi indreapta privirea spre mine.Arat ca un idiot in clipa asta.Zambesc ca un drogat si inima imi bate ca un nebun.Sunt fericit.Sunt foarte fericit.Josh a venit cu doctorul.Cat de perfect poate fi?

-Cine...sunteti...voi?

Fac ochii mari.Ce vrea sa spuna?Cum adica...are din nou amnezie?NU SE POATE!NU SE POATE UNA CA ASTA!

-G-G-Glumesti,nu?

Isi fixeaza privirea spre ochii mei.Se uita si ma analizeaza.

-Nu.Cine esti...tu?

In clipa aceea...puteam sa vad cum o petala de trandafir...a cauzt intr-un dar asa de perfect,dar s-a sfarsit... omorandu-se.