Un anonim...misterios

Capitolul al XXXI-lea

~Din perspectiva lui Alexander~

Ma bucur asa de mult ca totul s-a rezolvat!M-am imapacat cu Ella,sunt din nou cu Maria,ce nu poate sa fie mai perfect?!Am luat limuzina mea,si ne indrepatam spre casa.Toti trei ne tinem de mana,si nu ne mai dam drumul.Ma uit la amandoua.Se pare ca Ella radia de fericire,iar Maria...doarme?!E asa de adorabila cand doarme.Capul ei cade pe umarul meu,iar eu ma simt din ce in ce mai fericit.Cand am ajuns acasa,o iau in brate si o duc in camera.O pus usor pe pat si ma uit la ea cum doarme.Este asa de draguta cand doarme,incat as sta ore intregi ca s-o privesc asa,dar din pacate somnul m-a curpins si am adormit.Razele soarelui ma trezesc din acest somn lung si profund.Deschid ochii usor si o vad pe ea,pe fata care mi-a schimbat lumea.O sarut usor pe frunte si astept sa se trezeasca.Observ cum isi deschide usor ochii si priveste buimaca camera.Te intinde exact ca o pisica si se ridica.Ma priveste,iar eu ii zambesc calduros.

-Buna dimineata!

-'Neata!

-Cum te simti?

-Bine!Deja ma  simt mult mai bine!

-Ma bucur.

O mai sarut din nou pe frunte,si ii apuc mana firava.O ajut sa se ridice ca sa mergem sa mancam micul de jun.Cand coboram,una dintre servitoare ma intampina.

-Buna dimineata,domnule Robinson.

-Buna dimineata!Unde e Ella?

-Domnisoara Ella va asteapta la sala de mese.

-Multumesc.

Mergem amandoi la sala de mese,unde Ella ne intampina cu un zambet copilaresc si cald.

-Buna dimineata!

-Buna dimineata,Ella!

-'Neata...

-Cum te mai simti?

-Ma simt extraordinar!Voi?

-Bine!Ma bucur sa aud asta.

-Ma simt adormita...

-N-ai dormit bine?

-N-am dormit destul...

Si in acel moment a inceput sa casca.Eu cu Ella am ras de gestul Mariei,iar ea nu-si dadea seama de ce am reactionat asa.

-De ce radeti?

-De nimic!

-Esti chiar amuzanta!

-Nu inteleg nimic...

Ne punem toti la masa si incepem sa mancam.Dupa terminarea micului de jun,ne ridicam toti si iesim din sala de mese.

-Ce facem azi?

-Nu stiu,ma gandeam sa ne plimbam pe undeva.Voi ce credeti?

-Ar fi minunat!

-Maria,tu ce crezi?

-Este bine.

Simteam o urma de tristete si dor,asa ca m-am gandit sa-i fac o surpriza.I-am sunat pe Josh si Ane si am facut rost de numarul de telefon al lui Shin si i-am chemat pe toti 3 in parcul cel mare al orasului.Dupa 30 de minute de clarificat locatia si de asteptare,le observ pe fete coborand jos.Ella era imbracata intr-un tricou larg cu niste panaloni scurti si tenisi.Imediat ce a ajuns jos,se pune in spatele meu si imi acopera ochii.Ce are de gand sa faca?

-Coboara jos!

Si-a luat mainile de pe ochii mei.In fata mea puteam sa vad un inger...la propriu!Era imbracata intr-o rochie alba simpla taiata la spate si in pantofi albi.Parul ii era desprins,dar observ cloarea de rosu strident al buzelor sale.Dupa ce a coborat jos,s-a pus in fata mea.Parea usor rusinata,iar eu eram fermecat de aparitia ei.

-Esti frumoasa.

-M-M-Multumesc...

I-am zambit si i-am apucat mana ca sa mergem.Ma intreb,oare cum va reactiona cand isi va vedea prietenii si fratele ei geaman?Va fi o surpriza imensa nu numai pentru ei ci si pentru mine,deoarece pot sa vad o bucurie imensa pe chipurile lor.