Un anonim...misterios

Capitolul al XI-lea

Pasii mei devin din ce in ce mai timizi.Cu fiecare pas simt ca fac alegerea decisiva.Aceasta "vizita" imi va schimba viata?Aceasta "reuniune" ma va schimba?Aceasta "soarta" ma va lasa sa traiesc ca un om normal?Numai stiu ce sa cred.Numai stiu daca pot sa ma schim.Numai stiu de ce sunt aici.Am uitat.Mereu o sa uit.Ieri,azi,maine...pentru mine nu exista aceste notiuni.Timpul s-a oprit.A devenit deja...mort.Anonimul deschide usa incet si observ ca aceasta casa nu are nimic.Totul este gol.Totul este pustiit.Totul este...singuratic.Atat de singuratic incat ma nelinisteste.Ce se intampla?De ce m-a aduc aici?

-Simti ceva?

-Sunt nelinistita...

-Inteleg.Hai sus!

Ma apuca de mana si ma trage dupa el.Ajungem intr-o camera.Simt cum o multime de sentimente ma acapareaza.Dragoste,singuratate,ura,tristete,melancolie.Totul este strans aici...in inima acestei case.Observ o masuta mica si prafuita.Ma uit lung la ea si zaresc o vaza cu un trandafir ofilit.

-O,nu!

Ma apropii de ea.Era deja prea tarziu.Petalele ei erau vestejite.Culoarea ei s-a transformat intr-una intunecata.Are apa,lumina...ce i-a lipsit?

-Iubirea?

Nu am vrut sa zic asta,dar am zis-o.Ma intorc spre Anonim si vad ca se uita lung la luna.Intinde mana ca s-o atinga,dar o coboara jos.Si-a dat seama ca nu poate.Ma duc spre el si stau in dreptul lui.Luna pare asa de dominatoare incat ma nelinisteste.Ma simt asa de inferioara in fata ei.Cum de ma pot uita la ea?Ea este o regina...noptii.O regina asa de frumoasa incat ma cucereste.Ma simt asa de...atrasa de ea.

-Luna plina...nu?

-Da.Se vede mai bine de aici.

-Ai dreptate...

-Care e cuvantul care descrie aceasta casa?

Ezit pentru o secunda.Pun mana pe inima si ma gandesc intens la acest lucru.Ceva ma leaga de aceasta casa...

-...singuratatea.

Vad cum se intoarce spre mine.Cred ca pare putin cam surpins.Stiu ca e un raspuns cam...ciudat,dar asta cred eu.Este un loc singuratic.Este un loc misterios.Este un loc nostalgic.

-Vrei ca maine sa ne intalnim?

-Eh?!

-Maine la ceasul mare din centru.Nu voi veni deghizat.O sa vin...normal.

Simt cum inima imi bate nebuneste.O sa ajung sa-l cunosc!