Un anonim...misterios

Capitolul al XIX-lea

~Din perspectiva Mariei~

Noaptea...ceva misterios si atragator.Te atrage in acest univers vag si interesant.Simplu,fascinant si intrigant.Un asemenea lucru nu gasesti oriunde.Din cand in cand poti observa stelele care sunt ca niste puncte luminoase agatate in acest intuneric.Te ghideaza in acest univers nestiut de nimen.Mereu si mereu se schimba si isi expune frumusetea mereu si mereu,din nou si din nou.Cum sa n-o iubesti?Nu exista ceva mai misterios decat noaptea.Te conduce catre o lume neimaginata si...visatoare.Te pierzi,esti dezamagit,dar tot o sa gasesti calea.Intotdeauna o sa fie ceva care sa-ti arate unde ai gresit si sa-ti arata din nou calea spre calatoria ta.Semne,ganduri,indrumari,sfaturi,imaginatie si nerabdare.Aceste lucruri le iei cu tine spre aceasta calatorie.Totul tine de entuziasmul tau spre un nou inceput sau sa descoperi necunoscutul.Ajungi la destinatie.Esti fericit,nu?Totul incepe cu un zambet,apoi cu fericirea de a face bine si de ai indruma pe ceilalti in calatoria lor.E foarte frumos cand sti ca ai fost de folos cuiva si ca l-ai ajutat.Niciodata nu ar trebui sa incetam sa facem bine,chiar daca nu ni se va mai intoarce niciodata aceasta favoare.Mereu trebuie sa ajutam,mereu trebuie sa fim buni,mereu trebuie sa fim grijulii,dar exista un defect in tot ceea ce gandesc:nu o sa am ceva special.Acel ceva special vine cand esti diferita de toti.Cu totii suntem altfel.Cu totii gandim altfel.Cu totii suntem...diferiti.Asta ne deosebim.Sunem oameni si trebuie ca sa ne traim viata,deoarece poate sa vina ceva mai rau si sa ne distruga.Nu trebuie sa ne lasam influentati de asta.Suntem oameni!Facem greseli!Nu suntem perfecti!Daca am fi perfecti...lumea asta nu ar mai fi umana...ar fi perfecta.Nu e bine!Oamenii trebuie sa invete din greseli,oamenii trebuie sa invete tot ceea ce ii inconjoara,oamenii...sunt niste fiinte inperfecte,dar frumoase.Pot sa viseze,sa asculte,sa vorbeasca,sa scrie sau chiar sa-si imagineze.Mereu o sa fim oameni indiferent de originea noastra.Asta ne leaga unii cu alti.Suntem oameni...nu suntem perfecti.

-Maria!

-Da?

-Sa mergem!Ai inteles planul,nu?

-Da.Acum vin.

Eram gata pentru petrecere.Cobor scarile si observ cum el statea pe canapea si ma astepta.Ma vede si ramane surpins de aparitia mea.

-Wow...nu credeam ca...arati asa de...

Eram imbracata intr-o rochie mulata verde,cu un decolteu destul de mare,rochia era destul de crapata jos,iar parul era prins intr-un cocTrebuie ca sa fiu atragatoare ca sa pot afla aceste informatii.

-Multumesc.

-M-Mergem?

-Desigur.

-Stai!Sa-ti fac poza!

-Pentru?

-Pai...pentru a afla informati,fireste!

Ma uit cam confuza la el.Ce fel de informatii?

-Te rog!

-Mbine...

Imi face o poza pe telefonul lui performant,si observ cum ranjeste.Nu ma interesa ce vroia sa faca cu poza.Eu trebuie sa-mi ating scopul.

-Acum mergem?

-Ah!Da!Mergem!

Imi deschide usa si ma urc in masina lui.Ne indreptam spre un om de afaceri foarte bogat,care are legatura cu incidentul familiei mele.Se zice ca si el a fost unul dintre ucigasi.O sa aflu la momentul potrivit.

-Am ajuns.

Ma dau jos din masina si observ ca aceasta casa este...imensa...Multe persoane se indreapta spre aceasta vila.

-Ai grija de tine.

-Am inteles.

-Imi dai un bip cand rezolvi treaba.