Un anonim...misterios

Capitolul al XXII-lea

Simt cum sangele acestei fete imi curge prin maini,dar n-o las.Am ucis oameni,dar totusi uite-ma aici...salvand o viata.Ajung in fata casei mele.Servitorul deschide usor usa si ma intampina.

-Domnule,cine e aceasta fata?De ce este ranita?

-Nu conteaza.Suna-l pe doctorul William sa vina aici.

-Cum doriti.

Urc scarile pana in camera mea.Deschid cu greu usa si pasesc spre pat.O las usor si ii analizez chipul.Avea parul saten inchis,dar muream de curiozitate...ce culoare au ochii ei?O sa aflu la momentul potrivit.Are niste trasaturi frumoase si de invidiat.De ce ,cineva ar face asa ceva unei fete?Ar trebui sa nu mai pun aceasta intrebare...si eu m-am comportat urat cu...ea...Astept timp de zece minute.Aud ciocanitul usii.

-Intra.

In fata mea se afiseaza prietenul meu William.Acesta ma intampina cu un zambet,care dispare cand o vede pe fata plina de sange.

-Ce s-a intamplat?

-Am gasit-o pe jos.Ingrijeste-o!

-Nu trebuia sa-mi spui.Faceam asta.

O bandajeaza si ii trateaza ranile.Analiza fiecare detaliu al fiecarei rane.Dupa un timp se intoarce spre mine serios.

-A avut rani adanci,dar se vor vindeca.Trebuie sa stea in pat si timp de o zi,doua nu are voie sa se ridice din pat.Sa-i schimbi bandajele si uite solutia asta pentru tratarea ranilor.Langa solutie iti las si niste medicamente.Poate are nevoie de ele.

-Multumesc,William!

-M-am obisnuit,Alexander.

Iese din incapere,iar eu continui sa ma uit la aceasta fata misterioasa.Tot felul de intrebari imi vin in minte...Mi-am adus aminte ca in ultimi doi ani s-au intamplat tot felul de cazuri cum ar fi rapiri sau erau batute de niste necunoscuti si lasate inconstiente pe strazi.Fiona investiga un caz asemanator cu acesta...Ce se intampla?Brusc simt cum transpir din ce in ce mai rau.Pulsul imi accelereaza,iar muschii mi sunt incordati.Daca...i s-a intamplat ceva?Cazul acesta a inceput in urma cu doi ani...odata cu disparitia ei.Ma ridic in picioare si ma uit in jos.Daca i s-a intamplat ceva?!E vina mea!Trebuia sa n-o las!Nu trebuia!

-Cine...esti tu?

Ma intorc spre fata misterioasa.Ochii ei caprui ma analizau,iar fata ei care era palida,acum este mai inchisa la culoare.Se uita la mine si incepe sa respire din ce in ce mai greu.Ii este frica.

-Sunt cel care te-a salvat.N-o sa-ti fac nimic rau.

-Nu stiu...ce sa cred...

-Crede-ma...nu as putea sa mai fac...nimic rau.