Un anonim...misterios

Capitolul al V-lea

Simt cum soarele imi gadila obrazul.Deschid usor ochii,si observ ca s-a facut dimineata.Ma scol si ma intind.Ce noapte...am avut.Imi pun usor degetul pe buze.Inca mai simt caldura lui.Inchid ochii si-mi amintesc sarut acela.A fost un sarut...dulce.Asa de dulce incat si acum rosesc.Deschid ochii si imi amintesc ca poate...n-o sa-l mai vad.Nu vreau asta!Nu vreau...Vreau sa-l intalnesc.Inima imi bate neincetat,iar pulsul creste.Ma gandesc incontinuu la el.Unde esti?Vreau sa fi...langa mine.

~Din perspectiva lui Alexander~

-Domnule.Va rog sa va treziti.

-Eram deja treaz!

-Ma scuzati!Micul de jun este pregatit.

-Aha!Bine!

Pleaca,iar eu raman singur in camera.Nu am putut sa dorm toata noaptea.M-am gandit intr-una la...ceea ce am facut.Ce a fost in mintea mea?S-o sarut?Ah!Nu pot sa regret asta!Nu vreau!Nu exista niciun regret in tot ceea ce am facut.Buzele ei erau asa de moi incat as merge acum la spital doar ca s-o sarut.Ah!Tanjesc dupa ea!Tanjesc dupa parul ei,ochii,sufletul,buzele...Tot ceea ce tine de ea...o vreau numai pentru mine.Stiu ca sunt egoist,dar...dragostea m-a transformat asa.Un dependet de ea...Chiar si asa...nu pot.Ori cat de mult o vreau,nu pot.A uitat totul.A uitat...tot ceea ce s-a intamplat.Nu vreau ca sa fie cu unul ca mine.Am sarutat-o!Sigur se gandeste la asta!Ah!Ce am facut?A fost un impuls...chiar vroiam asta.Ce e de facut?Cum pot...s-o fac sa uite de mine?Sa-i fac ceva rau?NU!NU VREAU ASTA!Orice,dar...nu asta...Am vrut s-o mai simt...macar odata.O iubesc.O iubesc atat de mult!Simt cum lacrimile imi acapareaza fata.Nu pot sa simt.Ma simt...ca un nenorocit.

~Din perspectiva Mariei~

Stau pe spate destul de mult timp.Ma gandesc inconinuu la el.Ce e de facut?Iau telefonul si ma uit la ultimul apel."Numar necunoscut".Cine esti tu?Cum de mi-ai furat inima...cu acest apel?Vocea ta imi incalzeste sufletul.Vino din nou la mine.Te rog...vreau ca sa stiu totul...Te iubesc...chiar daca nu stiu cine esti.

-Buna,Maria!

Ma scol din aceasta transa.Era decat Josh.Unde o fi...Ane,nu?Asa o chema?

-Buna...

-Ce faci?Cum te mai simti?

-Bine...multumesc de intrebare.

Se pune pe scaun.Se uita intes la mine.Ochii lui verzi sunt din ce in ce mai entuziasmati.Parul lui roscat este ciufulit.Cum de...l-am intalnit?

-Um...De ce ai venit?

-Cum de ce?Am venit sa vad ce faci.Oricum voi veni in fiecare zi la...tine...

Privirea lui era indreptata spre acel trandafir.Se incunta si se uita cam suparat la mine.

-Cine ti-a dat trandafirul ala?

-Um...

Ma feresc de privirea lui.Era prea...arzatoare.De ce e asa de suparat.Din cauza...acelui trandafiri.Observ cum se uita la telefon.Se apleaca spre mine si mi-l ia.

-Dami-l!

-Nu!

Se uita pe ecran si sigur vede "Numar necunoscut".Se uita socat la telefon si-l arunca in pat.Intr-o fractiune de secunda,acesta imi imobilizeaza mainile si picioarele.Se pune peste mine si isi pune fruntea peste a mea.Imi e frica.Ce vrea...sa faca?

-Uita-te la mine.

-De ce?

-Cum de ce?

-De ce...faci asta?

Isi pune capul pe umarul meu.Sigur nu i-a placut ceea ce l-am intrebat.Sta asa pret de 2 minute si se ridica din nou si...incepe sa ma sarute.Nu vreau!Incerc sa nu-i accept sarutul,dar nu pot.E prea puternic.Lacrimi incep sa cada pe fata mea.Cand observa asta se opreste din sarutat si se uita la mine.

-Nu inteleg ce vezi la el.

-Eh?

-Acel necunoscut...tu...inca il mai iubesti?

Fac ochii mari.Adica...si in trecut il iubeam?

-Cine e?Te rog!Raspunde-mi!Vreau sa stiu!

-Nu acum.E prea devreme.

Se da jos de pe mine si-mi intoarce spatele.Se mai uita pe furis la mine si imi schiteaza o fata trista.

-Eu plec.O sa vina Ane mai tarziu.

-Stai!Asteapta!

Era prea tarziu.A plecat.Ce vrea sa spuna?L-am iubit...si-n trecut?Imi pun degetul pe buze.De ce nu mai simt...caldura lui?