Un anonim...misterios

Capitolul al XX-lea

Ma strangea din ce in ce mai tare.Simt cum toata caldura lui emana asupra mea.Aceasta tentatie este una fatala pentru mine.Ma face sa-l doresc si mai mult.Cu fiecare atingere fina pe pielea mea rece ca gheata,cu fiecare cuvant dulce rostit ma face sa inebunesc.E ca un drog: nu pot sa traiesc fara el.Simt cum ma atinge usor pe spate.Atat de usor si atat de incet incat ma simt asa de bine in bratele lui.Nu mai pleca de langa mine...nu vreau ca nimeni sa te aiba inafara de mine.Chiar daca gandesc egoist...asta simt eu.Il mangai usor parul moale si stralucitor.Are o nuanta de blond asa de deschis incat te gandesc cum de poate sa existe o fiinta asa de perfecta?Ochii lui stralucesc in aceasta seara.Il apuc din nou si incep sa-l sarut usor.Nu pot sa rezist.Esti al meu!

-Mai,mai,mai!Ce faceti voi aici?

Alexander ma apuca de talie,iar mana lui ma apuca de par.Ma tine strans langa el.Nu vrea sa plec de langa el.

-Ce vrei?

-Cum ce vreau?O vreau.

-N-o vei avea.

-Chiar crezi asta?

-Cred asta.

-Atunci crezi prost.

-Ha?Nu te auzi ce zici?

-Aud ce zic.Nu-s surd.

-Ba cred ca esti!E A MEA!

-NU O SA FIE A TA!

Alexander ma tinea si mai strans de el.Observ ca era foarte nervos.Ochii lui au devenit si mai agili,iar fiecare muschi din corpul lui s-a incordat.E pregatit pentru orice se intampla.

-Alexander,Alexander,Alexander.Tu nu erai cu fata aia...Cum o chema?A!Ami!

-Ce legatura are Ami cu asta?

-Pai...si ea e indragostita de tine.

La auzul acestor cuvinta simt cum picioarele imi amortesc.E adevarat?E adevarat ca...a fost cu acea fata.Brusc o imaginea imi apare in fata.Daca acea fata a fost...chiar cu Alexander?Atunci la intalnire!L-am vazut...cu altcineva...

-E adevarat ca e indragostita de mine.

-Exact cum stiam!

Siroaie de lacrimi imi strabat chipul.Nu pot sa le mai retin...nu-mi vine sa cred ca m-a lasat...pentru altcineva...

-Nu mai lasat sa termin.Eu nu o iubesc.

-Si ar trebui sa te cred?

-Nu sti ceea ce simt eu.Nu sti pasiunea pe care o simt in acest moment.Nu sti...nimic.Esti un nimeni...Andrew Robinson.

-Asa te adresezi unchiului tau?Un nimeni?Credeam ca poti mai mult de atat.

Simt cum stransoarea sa slabeste.Se uita ingrijorat la mine.Imi linge fiecare lacrima care mi-a scapat si ma saruta scurt.

-Te iubesc.

-Alexander...

-(zambet)Nu am iubit niciodata pe cineva asa cum iubesc pe tine.

Isi lipeste fruntea cu a mea si se uita in ochii mei.Ochii sai sunt asa de albastri,pasionali si...indragostiti.Il apuc usor pe fata si incep sa-l mangai.Nu pot sa-l urasc.Nu pot...sa fac un asemenea pacat.

-Chiar ma iubesti?

-Desigur ca te iubesc.Esti totul pentru mine.Mi-ai promis.

-Eu sunt a ta...

-Iar eu al tau...

-Te iubesc,Alexander.

Incepe sa ma sarute usor,iar dupa apasat.Simt cum devine din ce in ce mai fierbinte.Ma apuca de talie ca sa stau si mai mult langa el.Mainile mele il ating usor pe spate si ii mangaie parul.Pasiunea dintre noi creste.Niciunu dintre noi nu cedeaza.Cine ar ceda acestui joc?Nimeni.

-Ati terminat?

Buzele lui se desprind de ale mele.Ma uit in ochii lui,iar el in ochii mei.Nu vroia sa se desprinda din acest sarut.Nici eu nu vroiam.

-Sti ca eu pot sa-i ofer mai multe informatii decat tine.

-Dar--

-ALEXANDER!INTELEGE!

-NU POT!

-Da-i drumul.Trebuie ca adevarul...sa iasa la iveala.Stiu ca vrei asta.Si ea vrea asta.Cu totii vrem asta.Nu e numai pentru voi.Gandeste-te la familie,Alexander!

-Stiu,dar...

Simteam regret in glasul lui.Ochii lui devin din ce in ce mai tulburi.Chiar atat de mult vrei sa ma ti langa tine?Chiar atat de mult...ma vrei?

-Alexander...

Zambesc si ma desprind din stransoarea lui.Are dreptate Andrew...nu e numai pentru noi.E si pentru altii.Trebuie ca sa fac asta...daca vreau sa fiu cu el.

-Maria...

-Are dreptate.Trebuie sa plec.Imi pare rau,Alexander.

-Nu!Te rog!Nu pleca!

-Imi pare rau...Alexander.Promit...tot ceea ce ti-am zis.Eu ma tin...de promisiuni.O sa ne mai vedem.Sunt sigura de asta.

Andrew imi face semn ca trebuie sa plecam.Ma intorc cu fata spre luna.Ah!Cata durere pot sa simt in momentul acesta!Nu vroiam asta!Nu vroiam...sa plec...dar mereu si mereu va exista un motiv ca sa nu fim impreuna.Mereu si mereu va exista datori intre noi.Mereu si mereu...o sa ne gandim unul la altul.