Un anonim...misterios

Capitolul al XXI-lea

Aerul rece de iarna ma face sa cred ca timpul s-a oprit in loc.Simt cum corpul meu tremura de frig,dar nu vreau sa plec.Fulgii de nea cad usor pe pamantul amortit si fara viata.Ce peisaj inocent,dar atat de...alb.Picioarele mele merg fara voia mea.Nu pot sa le opresc.Durerea ma nimiceste in interior,dar nu pot sa scap de ea.

-Alexander!

Ma opresc.Simt cum o imbratisare calda si primitoare imi acapareaza corpul.Mainile ei calde imi iau mana mea rece ca gheata.Ma intorc spre ea.Vad cum imi zambeste dulce si inocent.Ochii ei negri sunt asa de profunzi incat pot sa cad intr-un abis al intunericului.Parul ei blond inca straluceste in acest abis nemilos al vieti.Cat de frumos!Cat de...divin!Aceasta persoana are o caldura aparte care te atrage.

-Idiotule!Eu te-am strigat ca disperata pana acum,iar tu nu te intorceai?Chiar esti un mare idiot!

-Scuze,scuze!Am fost...in gandurile mele...

-Din nou?

-Da...din nou.

Ma uit la cer si observ ca acesta are o nuanta cenusie.Fulgii de zapada danseaza in acest cer plin de culori sterse...fara viata...

-Alexander?

-Ah!Da?

-Iar esti visator?Of!Ce ma fac eu cu tine?

-Nimic.Nu faci nimic cu mine.

-Daca asa zici tu!

Incepe sa danseze in acest peisaj vag.Atunci cand apare,dintr-un peisaj vag se transforma o...frumoasa priveliste luminata,plina de culori vi.Ah...doi ani.Atat de mult a trecut,nu?Cine ar fi crezut ca dupa atatia ani...inca nu a aparut.Nu a venit,nu m-a vazut.Am asteptat,dar m-a lasat singur.Ce idiot am fost...sa cred ca...va veni la mine.Sunt doar un idiot cu capul in nori.

-Alexander!Uite!

Ma uit in fata si observ mai mult masini de politie.Ma uit la ea,si incepem sa fugim acolo.Cand ajungem,observ cum o fata cu parul castaniu zacea pe zapada alba,ce acum are o nuanta rosiatica.Sange.Incerc sa ajung la ea,dar...

-Nu aveti voie sa mergeti mai departe de aici.

-Dar!Trebuie s-o ajutam!

-Nu stim inca ce s-a intamplat.O sa vina imediat o ambulanta.

-Dar--

-Ma scuzati.

Observ cum se pune inaintea mea.Isi scoate din geanta un portofel maroniu,dupa care ii arata politistului.

-Sunt Fiona Evans,agent FBI.Va rog sa ma lasati sa investigez cazul.

Imediat dupa ce politistul a vazut insigna,o lasa pe Fiona sa intre.O urmez,si ma indrept spre fata cu parul castaniu.Este lovita,dar nu da semne ca este injunghiata.Este bine.Inima inca ii bate.

-E in viata.

-Observ.Cred ca ambulanta este blocata in trafic.Cel mai bine este s-o duci acasa la tine,Alexander.Ai grija de ea.

-Am inteles.

O las pe Fiona sa-si rezolve treburile,iar eu o car pe aceasta fata necunoscuta.Trebuie sa am grija de ea.Nu pot sa mai las pe nimeni...sa moara.

"Nu m-ar deranja sa ma omori"

Nu te-am omorat...nu am putut...si nici acum nu pot,dar tu...ma omori pe zi ce trece.