Un anonim...misterios

Capitolul al VIII-lea

Amintiri.Niste imagini tiparite adanc in mintea si sufletul nostru.Niste fotografii pe care nu ai cum sa le uiti,si daca faci asta tot o sa-ti aduci aminte.Eu nu pot face asta.Mi le-am pierdut...intr-o mare de intuneric.Sunt pierdute si distruse.Nu mai exista...au existat...Fericirea sau tristetea pe care am adunat-o atatia ani...s-a risipit.Parca toata nenorocirea vine spre mine si ma nimiceste care ma lasa jos fara suflare.Vreau oxigen,dar nu pot.Vreau viata,dar nu pot.Vreau fericire,dar... nu exista pentru mine.Am un zambet asa de vag incat mi-l urasc.Urasc tot ce tine de mine.De ce trebuie sa traiesc in acest infern de minciuna si ura?De ce lumea e asa de...vaga?De ce toti sunt gri?De ce toti sunt asa de...simpli?Nu vad pete de culoare.Nu vad curcubeu in fata ochilor.Mi-am pierdut de mult calea spre fericire.M-am ratacit.Nu stiu unde ma aflu.Aici trebuia sa fie destinatia asta?Intr-o...mare intunecata de amintiri pierdute.Sufletul meu cere fericire,dar nu-i pot da.Nu pot sa-l...procur.Nu exista asa ceva.Daca exista...puteam sa-l iau.Ce pacat!Ce pacat pentru mine!Sunt o nestiutoare intr-o lume fara cai!Sunt o...pierzatoare de fericire si de tot ceea ce tine de fericire.Nu pot cunoaste aceste sentimente.Sufletul meu e incarcat numai si numai de...tristete.

*bip bip bip*

Tresar putin si ma uit la telefon.Se pare ca am primit un mesaj...de la un "Numar necunoscut".Inima imi bate puternic.Deschid mesajul si-l citesc.

"Ce faci?Nu am mai vorbit de mult,nu?

Anonimul A

P.S.:Dute in gradina.Stiu ca esti la Ane."

De ce sa ma duc in gradina?Dar...de unde stie ca sunt la Ane?Ma ridic usor ca sa n-o trezesc pe Ane.Merg pe farfurile picioarelor si cobor incet scarile.Deschid usa usor si am ajuns in gradina.Mai primesc un mesaj.

"Uita-te in spate.

Anonimul A"

Ma intorc cu spatele si-l observ pe el.Avea fata acoperita cu gluga de la hanorac,dar firele de par nu ezitau sa iese.Observ ca zambeste,dar din pacate nu-l pot vedea.Intinde mainile,semn ca vrea sa-l imbratisez.Nu ma mai gandesc de doua ori si deja sunt in bratele lui.Pot simti caldura ce emana asupra mea.Bratele lui puternice imi cuprind tot corpul.Ma simt protejata.Buzele lui ajung la ureche mea.Ma simteam si mai atrasa de el.

-Ti-a fost dor de mine?

Cum sa nu-mi fie?In fiecare moment ma gandesc la el.In fiecare moment...tanjesc dupa el.

-Da...

Fara sa-mi dau seama,pun amandoua mainile pe obraji si ma aproprii si mai mult de el.Am ajuns sa-l sarut.Buzele lui erau asa de calde incat ma inebuneau.Simteam toata fiinta lui.Ma simteam...pentru prima oara in viata mea...fericita.

~Din perspectiva lui Alexander~

Ma surpins asta foarte mult.Nu refuz sarutul asta.Am tanjit s-o sarut.O apuc cu o mana pe talie si o mana ii pun usor pe cap.Vroiam si mai mult.Mainile ei au ajuns in capul meu.Imi strange usor parul si se aproprie si mai mult de mine.Nu vroiam sa se mai termina.Buzele ei se joaca cu ale mele.Sarutul asta devine din ce in ce mai pasional.Incep s-o musc de buza inferioara,iar ea incepe sa geme usor si dulce.Incep sa-i ling buza muscata apoi si buza suferioara.Dupa ce-mi retrag limba,imediat si ea incepe sa-mi linga buzele si sa mi le muste.Incepe din nou sa ma sarute.Atat de mult tanjeste dupa mine?Atat de mult ma iubeste?Atat de mult...o iubesc?Nu pot trai fara ea.Nu pot sa traiesc stiind ca nu e langa mine.Ne despartim din sarutul pasional.Ma uit in ochii ei si observ ca deja sclipesc de fericire.Buzele ei erau intredeschise.Obrajii ei erau foarte rosi.Este atat de...frumoasa.O mangai usor pe obraz.Se uita la mine intes.Ii zambesc usor si o apuc de mana.Ma aplec in fata ei si ii sarut mana.

-Maria Smith.Vrei sa fi iubita mea?

Se uita la mine mirata.Cateva lacrimi ii acapareaza fata.Imi zambeste asa de dulce si de frumos incat puteam sa lesin acolo.Printre suspine,am auzit raspunsul ei.

-Da.