Capitol bonus

139 11 3
                                        

Nimeni nu stie adevarul.Misiunea noastra este de a trai side a ne afla adevarata misiune pe acest pamant.Suntem niste marionete,dar nimeni n-a spus ca nu putem sa avem sentimentele.Uneori sentimetele pot sa depaseasca limitele ratiunii,dar totusi daca nu ne stapanim sentimentele,ajungem sa realizam multe lucruri pe care nu trebuia sa le aflam.

Pot spune ca sunt un om fericit.Am tot ce as putea sa-mi doresc:fac conservatorul,am slujba,dar totusi lucrurile nu ar fi a fel fara prieteni,nu?Dar totusi pot sa mai adaug ceva foarte important in aceasta viata:am o iubita.Nimic n-ar fi la fel fara ei.Am spus de atatea ori ca viata e un loc limitat,dar am realizat ca nu e chiar asa.Fiecare dintre noi vede cu alti ochi,si dupa parerea mea nu trebuie sa judecam pe cel de langa noi.Fiecare dintre noi e unic in felul sau,asa ca merita o sansa!

-Alexander!

-Vin acum!

Imi iau sacoul si cobor.Imediat ce cobor un zambet ma intampina.Era ea.Acea ea care ma face sa ma simt deosebit.Zambesc si eu la randul meu,si o iau in brate.

-Nu mai veneai!

-Ba da!Cum sa te las singura!

O sarut pe frunte si ma uit la ochii ei caprui care ma farmeca.Ma bucur foarte mult...pentru tot!Se pare ca viata nu ma uitat...mi-a lasat ce e mai bun la sfarsit.

-Mergem?

-Da!

Ii deschid usa,iar ea imi zambeste.Ne urcam in masina si pornim spre facultate ei,dupa aceea trebuie sa ma duc la conservator.Face facultatea de criminalistica.Ii place foarte mult unde a dat.Ma bucur ca e fericita.

-Alexander.

-Da?

-Nu te-am intrebat niciodata.De ce faci Conservatorul?

-Vreau ca le fac pe plac fanilor.Nu vreau sa-i dezamagesc.Trebuie sa ma perfectionez!

-Inteleg...iti tin pumnii!(zambet)

Nu am mai stat pe ganduri si am sarutat-o.Din nou ii simt buzele moi peste ale mele,dar niciodata nu m-as putea satura de ele.Se prinde usor de mine.Mana ei se agata de parul meu si mi-l strange.Simt ca vreau si mai mult,dar...

-Domnule am ajuns.

-Pe bune?!

-Alexander...trebuie sa plec...

-Da stiu.

-Pai...ne vedem cand ies.

-Da...

-Pa...

Ma saruta scurt si iese din masina.Cand soferul voia sa plece,observ ceva...

-Stai!

Se pare ca un baiat o asteapta pe Maria si baiatul o...pupa pe obraz!CEE??!!Cand voiam sa cobor la ei,soferul imi strica dispozitia.

-Domnule o sa intarzi la Conservator.

-BINE!

Cine o fi tipul ala?

****

Si iata-ma aici in fata facultatii asteptand-o pe ea sa iese,dar azi e diferit:nu eram cu masina.Avea ochelarii de soare si o palarie.Deghizarea perfecta!Cand vad pe ceilalti ca ies,m-am gandit sa ma aproprii mai mult de facultate.O vad iesind...CU EL!CINE O FI?!

-Ma bucur ca m-ai condus pana aici.

-E placerea mea.Ne vedem maine.Pa!!

Cand o pupa desigur ca-i zambeste.Stai putin ca ea voia asta.Oh...sa inteleg ca i-a placut.Desigur!Cum sa nu-i placa?Se indreapta spre iesire si se uita in stanga si in dreapta.Presupun ca se uita dupa mine.

Un anonim...misteriosUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum