Un anonim...misterios

Epilog

Zambetul de pe chipul meu nu putea sa dispara.Cum poti sa nu fi asa de fericit cand ai totul langa tine?Este un sentiment asa de placut,incat l-as experimenta toata viata,dar stiu ca vor aparea si problemele,dar stiu ca pot sa trec peste ele,deoarece am tot ce mi-as putea dori!Ma uit la fete,si observ zambetul de pe chipul lor.Sunt foarte fericit ca am putut sa fac fericiti pe oamenii de langa mine!

-Domnule,am ajuns!

-Multumesc!

Coboram toti din limuzina,si o prind pe Maria de mana.

-Veniti cu mine!Trebuie sa va arat ceva!

Le-am condus pe fete la fantana.Am asteptat acolo cam 5 minute,si observ ca nu vin.Oare ce or face?

-Unde a zis ca ne intalnim?

-A zis la fantana,dar care ca am trecut deja pe langa 3!

In fata mea puteam sa vad silueta a doi oameni deja cunoscuti de noi.Se pare ca Ane si-a ales sa-si lase parul lung,iar Josh era neschimbat.Tot aceasi ochi verzi si deschisi si par roscat ca de foc.Observ cum Maria se ridica in picioare.Face cativa pasi in fata.Nu mai putea sa stapaneasca lacrimile de fericire.Are o fata confuza,dar chiar si asa puteam sa citesc fericirea din ochii ei.

-Ane...Josh...

Cei doi se intorc cu fata spre ea.Cand o privesc,lacrimile se prelungesc pe fetele lor.Amandoi aveau fete confuze,dar chiar si asa zambeau.

-Nu se poate...!

-Chiar tu esti?!

Maria isi sterge lacrimile.Un zambet inocent ii apare pe fata.Este fericita!

-Da...sunt eu!

A fugit spre ei.S-au imbratisat si au plans impreuna.Era un tablou asa de nostalgic,incat am facut o fotografie.Cei trei observa ca le-am facut,asa ca pornesc spre noi.

-De ce ne faci poza?

-(chicotit)Vreau sa va aduceti aminte de ziua asta.

-O sa-mi amintesc mereu de ea,spuse Josh.

-Stim asta,Josh!Tu iti aduci aminte de tot,infara de teoriile de la matematica!

Cu toti am ras de gluma facuta de Ane.Era un sentiment placut si nostalgic.Nu vreau sa se mai termine!

-Nu cred...!

Cu toti ne uitam spre stanga si il observ pe Shin care era deja total confuz.Maria era la fel de confuza ca el.

-Shin...

Se duce spre el cu pasi marunti si observ ca ii pune mana pe fata.Siroaie de lacrimi ii strabat fata lui Shin.

-Nu-mi vine sa cred...Chiar tu esti...

Amandoi s-au imbratisat si au plans.Ne-am apropriat de el si am pus mana pe umarul Mariei.Se intoarce spre mine,iar eu ii sterg lacrimile de tristete.

-Tu i-ai adus pe toti aici?

-(zambet) Da...

Fara sa-mi dau seama,deja eram in bratele Mariei.Ma tinea atat de strans,incat n-am mai putut sa respir.

-Multumesc pentru tot.

-Nu...nu trebuie sa-mi multumesti!Eu iti multumesc pentru tot!Te iubesc!

Dupa cuvintele mele,fruntea ei era pe a mea si am inceput sa ne sarutam.Auzeam cum ceilalti chicoteau,dar noua nu ne-a pasat de ei.Ma simteam bine in preajma ei si nu vreau ca cineva sau ceva s-o schimbe.O s-o protejez tot restul vietii mele,acesta e rolul meu si mi-l voi indeplini pana la capat!

-Hai sa mergem sa sarbatorim!

-Super!Hai sa mergem!

-Am atatea sa povestesc!

-La fel si eu!

Ma ridic in picioare si ii intind mana Mariei ca sa se ridice.

-Hai!Sa mergem!

Pune mana usor pe a mea,iar eu i-o strang putin.Se ridica in picioare,iar privirile noastre se intersecteaza.Zambim si ne indreptam spre calea care ne-a fost scrisa.

***SFARSIT***

Se pare ca seria "Un anonim" s-a sfarsit,asa ca m-am gandit sa vin cu un capitol bonus.Ce ziceti?

Inca un lucru:m-am gandit bine(si m-am gandit sa-i indeplinesc dorinta unei prietene)sa fac o carte noua.DA,A-TI VAZUT BINE!O CARTE NOUA!Actiunea e cu totul noua,iar personajele sunt cu totul misterioase.Sper sa va placa,iar capitolul bonus si cartea cea noua o sa le postez maine,cel tarziu poimaine.

Va multumesc pentru sustinere si pentru voturile pe care mi le-ati acordat.Sper ca aceasta serie va fost pe placul vostru.Din nou multumesc pentru tot ce a-ti facut pentru ca aceasta carte sa aiba atatea citiri si voturi!