Un anonim...misterios

Capitolul al XVIII-lea

-Ai fost rapid.Ma bucur ca cooperezi.Urmatoarea destinatie:Mall-lul din centru.Bafta!

Sa-mi aduc aminte ca atunci cand il vad sa-l omor.Nu cred c-o sa uit.E imposibil!Alerg cat de mult pot spre mall-lul din centrul orasului.Il urasc pe omul asta!E asa de arogant...bine...si eu sunt uneori,dar nu intotdeauna!Aerul devine din ce in ce mai rece.Nu pot sa respir normal,dar trebuie s-o fac.Nu pot s-o las in mainile lui.Ajung in mall-ul din centru si observ o cabina telefonica care suna.Fug ca un descreierat spre el,si iau receptorul.

-Ur-ma-toarea destinatie.

-Ce ai de gafai atat?Doua destinatii:bifat!Acum urmatoarea destinatie:Parcul de langa scoala unde a invatat Maria.

-ESTI NEBUN!E DEPARTE DE UNDE SUNT EU!

-Nu stiu,dar...timpul ti se scurge!

-NENOROCITULE!

Inchid telefonul nervos,iau o gura mare e aer si ma indrept inapoi spre scoala.Vad ca lui ii place sa se joace de-a soarecele si pisica.Bine!Joc si jocul asta,dar...rolurile se vor inversa.Fug ,fug si iar fug.Ah!Ce cale lunga,dar merita.Merita sa fug.Merita sa-mi dau ultima suflare.Merita s-o vad...chiar daca va fi pentru ultima oara.Nu vreau sa mai sufar pentru incopetanta mea.Mai bine...nu trebuia sa ma duc in ziua aceea la spital.Daca nu ma duceam...viata ei era mult mai frumoasa.Nu mai eram implicat si putea sa faca ceea ce doreste.Ura,minciuna si suferinta n-o mai urmareau.De ce?De...a trebuit sa se intample asta.Am ajuns,iar telefonul din cabina suna.Fug spre el si apuc receptorul.

-Urmatorul.

-Imi place.Imi place sa jucam acest joc.Deci,al treilea obiectiv:bifat.Urmatoare des--

-Cu cine vorbesti?

Raman socat.Era...ea...Incep sa tremuri,iar respiratia mea se ingreuna.Ce va zice...cand va afla?

-Cu cineva.Ce te intereseaza?

-Vorbesti mult.Ma gandeam sa vad ce se intampla...

-Aha!Du-te in camera ta!Nu e nimic ce sa te intereseze.

-Dar--

-NICIUN DAR!DU-TE IN CAMERA TA!

-Bi-ne...

Cum poate sa zica asta!Cum poate...Furia ma acapareaza.Nu pot sa mai tin in mine.

-NENOROCITULE!CUM INDRAZNESTI SA TIPI LA EA?

-Alexander?!

-Ah!La naiba!

-Stai!Nu inchide!

-Maria!Nu inchi--

Era prea tarziu.Deja a inchis.Trantesc receptorul jos,dar era cu fir.Dau cu pumnul in geamul cabinei,iar maxilarul mi se inclesteaza.O sa aflu locatia ta...indiferent de ce se va intampla!