Un anonim...misterios

Capitolul al IX-lea

"-Nu m-ar deranja sa ma omori.

-Esti idioata.Mereu voi fi de partea ta."

Ma trezesc brusc din acest vis ciudat.Ce a vrut sa insemne?Ce inseamna...acest vis?Pareau asa de reale incat ma sperie.Acele cuvinte ma urmaresc si acum.Acelea sunt...amintiri?Nu cred!Nu prea...cred...ce legatura au toate acestea?Acel baiat,acel necunoscut,acesti oameni de care sunt inconjurata...Care e lagatura?!Nimeni nu-mi spune.De ce toti se ascund de mine.E asa de...terifiant?Trecutul meu a fost asa de...nenorocit?Am vrut sa mor?Ce m-a impiedicat sau mai bine zis...cine m-a impiedicat?Poate...acel necunoscut?Inima imi bate cu putere cand ma gandesc la el.Simt cum sentiment foarte placut ce ma acapareaza.Dragostea poate face atat de multe!Ma bucur ca pot experimenta asta.Ma bucur ca am ocazia sa ma inndragostesc.Ma bucur ca...sunt capabila de asta.

-Maria?Cum ai facut de te-ai trezit la ora asta?

-Pai...nu am mai avut somn.

-Inteleg.Hai jos!Ne asteapta mama cu masa pusa.

-Bine.

Coboram amandoua jos,iar mama Anei ne intampina cu un zambet larg si dulce.

-Buna dimineata,razelor de soare!

-Buna dimineata,mami!

-Buna dimineata,Domana Wilson!

-Am auzit eu bine si mi-ai zis "Doamna Wilson"?

-Um...

Vine spre mine si ma mangaie usor pe cap.Avea o mana asa de calda incat ma face sa-mi urasc mainile care sunt asa de reci.

-Ti-am zis sa-mi zici Juli.Esti una de-a noastra.Ma bucur ca ai venit aici(imbratisare).Ma bucur ca am avut ocazia sa te cunosc.

Ma simteam asa de bine.Caldura imi umple sufletul de fericire.Nu m-as desprinde din aceasta imbratisare.Este asa de cald,incat mici lacrimi imi acapareaza fata.Nu erau lacrimi de tristete.Erau lacrimi de fericire.Ma bucuram ca...apartin cuiva.Am simtit in tot acest timp ca sunt singura si ca am trait singura.Am fost o marioneta care nu avea sfori.Am fost un mort care umbla fara sa stie drumul.Nu stiam pe unde merg sau daca o sa ma mai intorc.Cred ca viata mea de pana acum s-a rezumat numai la singuratate si durere.Nu vreau sa mai traiesc asa.Sigur doare foarte mult.Sunt constienta de asta.

-Hai la masa!

-Da.

Dupa ce am terminat de mancat,aud cum cineva bate la usa.Juli se duce sa vada cine este.Cand deschide usa observ ca era doar Josh cu zambetul larg pe fara si cu o atitudine ingrezatoare.

-Buna ziua,Doamna Wil--Pardon!Juli!

-Mereu uiti!Buna,Josh!Ai venit sa le iei pe fete la plimbare.

-Da,daca imi permiteti.

-Desigur ca le permit.Hai,intra!Te servesc cu o cafea?

-Nu multumesc.

Josh intra inauntru si-mi zambeste sarlant.

-Buna!

-Hei,Josh!

-Buna.

-Aveti pofta sa iesim pe afara?

-Chiar aveam in plan sa iesim.Asteapta-ne!Venim imediat!Hai,Maria!

Ane ma apuca de mana si fugim amandoua pe scari.Eu ma imbrac cu o rochie roza cu imprimeuri florare rosii si Ane intr-o fusta alba cu un tricou alb.Coboram jos,iar cand Josh ma vede roseste si isi lasa capul in jos.

-Gata!

-B-B-Bine...

-Hm?De ce te balbai asa?

-NU MA BALBAI!

-Ok...Hai sa mergem!Pa,mami!

-Pa!Aveti grija de voi!

-Desigur!

-La revedere,Doamna Wil--Juli!La revedere,Juli!

-La revedere,Josh!

-L-La revedere!

-Sa ai o zi buna!

Toti trei ne indreptam spre iesire.Incepem sa ne plimbam prin tot orasul.Discutam tot felul de subiecte si ne distram pe cinste.Ma simt asa de bine.Nu as vrea sa se termine.Simt cum ceva sau cineva se afla peste strada de mine.Ma uit tematoare si observ tot acelasi baiat cu parul ciufulit si un zambet...vag...Ochii lui erau atintiti spre pamant.Pare mohorat.Pare trist.Pare...singuratic.Ma opresc din drum si-l privesc.Ma durea sufletul sa-l vad asa.De ce ma doare asa de mult?Cine esti tu de-mi faci sufletul sa ma doara...atat de rau?

-Maria?

-Ah!

Ma trezesc din aceasta transa si ma uit spre Josh si Ane.Se uita la mine mirati.Zambesc putin si ma duc spre ei.Ma mai uit inca odata la baiatul care...este singuratic.