Un anonim...misterios

Capitolul al XXIX-lea

Robert Hall se uita complet surprins de reactia noastra.Incepe sa rada isteric si sa ranjeasca la noi.Voia sa spuna ceva,dar nu putea sa se abtina de la atata ras.Nu stiu ce era asa de amuzant,dar observ cum Maria se uita complet dezgustata la el.

-Ce e asa de amuzant?

-Nu-mi vine sa cred ca niste copii incearca sa ma bata.Pacatele mele?Si cum vrei sa le platesc?Cu bani?

Incepe din nou sa rada isteric.Observ cum Maria era deja furioasa pe el.Se uita la mine si imi face semn sa atacam.Imi pregatesc pumnalele si actionez.Ma aflam deja in fata lui.Se uita la mine cu niste ochi foarte...intunecati.Cand voiam sa-l tai,atunci s-a ferit.Ma dau cu doi pasi in spate si imi analizez tinta.Are reflexe bune,si cred ca stie sa bata.Ma uit in spatele meu si n-o mai vad pe Maria.Sigur s-a ascuns ca sa-i gaseasca punctul sensibil.

-Tu crezi ca ma vei infrange?Te inseli amarnic!O sa mori!Tu si cu Smith!O sa fie romantic,nu?

A inceput sa rada din nou,dar de data asta,Maria se napusteste pe la spatele lui.Din nou se fereste de sabia ei,iar eu deja i-am gasit punctul sensibil.Nu stiu cum a reusit,dar s-a ferit din nou de atacul nostru.Totusi am reusit sa-i cauzez o taietura la brat.Se uita la sange si incepe sa-si linga rana.Mi s-a parut scarbos gestul,dar am tacut,gandindu-ma la noua strategie.

-Voi,mucosilor!Ce credeti ca faceti?Cum indrazniti sa ma zgariati?!

Fara niciun gest,Maria s-a napustit din nou peste el.Incerca din rasputeri sa se fereasca,dar am reusit sa-l tai din nou la picior si langa gat.Observ cum firisoare de sange ii ies pe gura.Isi analizeaza corpul,iar cu un pocnit de degete,tot depozitul este asaltat de oamenii lui Hall.

-Astazi nu ne mai jucam.M-am plictisit de voi.Va las cu ei sa va jucati.Ne mai vedem sau poate...Adio!

-Hall!Intoarcete inapoi,nenorocitule!

Din tot depozitul,auzem doar rasetele batjocoritoare ale lui Hall.Voiam sa omor tot in calea mea doar ca sa ajung la Hall.Ma uit la Maria,si observ ca era foarte iritata.Se uita in toate partile si cred ca analizeaza situatia in care ne aflam.

-Ce ar trebui sa facem?

-Tu fugi cu fata si ma ocup eu de ei.

-Ai innebunit?!Cum sa te ocupi de atatea persoane?!

-Ma descurc eu.

-Nu te las singura!

In acea clipa,mi-am impletit degetele cu ale ei.S-a uitat uimita la mine ,dar nu a refuzat gestul meu.Si-a lasat capul in jos si puteam sa vad ca s-a facut rosie la obraji.Ce draguta e cand se intimideaza!

-B-Bine...Sa nu-mi stai in cale!

-Desigur!

Am zambit amandoi unu la altul si am inceput lupta.Am prins parca mai multa putere cand e prin preajma mea.Dupa ce terminam de batut,Amandoi cadem extenuati de la atata bataie.

-Esti bine?

-Putine taieturi,dar sunt bine.Tu?

M-am apropriat de ea si am imbratisat-o.I-am putut sa simt acelasi miros inca de cand am cunoscut-o.Am strans-o atat de tare incat cred ca nu mai putea sa respire,dar n-a zis nimic,din potriva mi-a acceptat imbratisarea.

-De ce ma imbratisez,Alexander?

-Tu de ce imi accepti imbratisarea,Maria?

-Poate...de dor...?

-Te iubesc.

-Si eu te iubesc,dar m-ai facut sa sufar foarte mult,Alexander.

-Stiu asta,dar nu se va mai intampla,promit!

Ne-am uitat unu la altul si am zambit.Totusi simteam o atractie prea mare,asa ca m-am apropriat si mai mult de ea.Simteam ca si ea voia asta,asa ca buzele noastre s-au contopit intr-un sarut plin de dor.Nu ma interesa cine e langa noi,conta ca ea era din nou a mea si eu al ei.