Un anonim...misterios

Capitolul al VI-lea

-Ah!Ce zi frumoasa,nu?

-Da...

-Oh!Asta imi aduce aminte de ceva!Mai ti minte,Josh?Cand--

-OK!AM PRINS IDEEA!

Am fost externata.Eram in fata spitalului.Ma simt mult mai bine fizic...psihic sunt demoralizata...Simt cum sufletul ma doare din ce in ce mai rau.Ce se intampla cu mine?De ce ma simt...asa?

-Maria?

-Eh?

Josh se uita la mine cu o expresie ingrijoratoare.Nu inteleg...de ce trebuie sa fie asa de ingrijorat?

-Esti bine?

-Da...De ce nu as fi?

-Inteleg.Ma bucur.

-Eh!Ce susotiti voi acolo?

-Nimic!

Observ cum Josh si Ane se cearta.Parca...am un sentiment ciudat...simt cum ca s-a mai intalmplat asta.S-a intamplat in trecut?E imaginatia mea?E doar un...sentiment trecator?

-Maria!

-Da?

-O sa dormi de acum inainte la mine!

-Eh?

Sa dorm...la Ane?De ce?Nu am o casa?Nu am unde sa ma duc?Fac ochii mari si o fixez pe Ane cu privirea.Ce inseamna...asta?

-O sa fie distractiv!Parintii mei sunt mega de treaba!Nu o sa fi singura.O sa fim...ca o familie.

Familie.Cand ma gandesc la cuvantul asta,ma curpinde foarte multe sentimente.De dragoste?De fericire?Nu stiu.Nu mai stiu...ce sa cred.Simt ca am aflat totul si am...pierdut totul.Simt ca sunt intre viata si moarte.

-Sa mergem!

Amandoi ma apuca de maini.Erau asa de mari si calde incat...ma intristez.Mainile mele sunt asa de...reci.De ce trebuie sa fie asa de reci?De ce sunt...asa de rece?Amandoi ma conduc acasa la Ane.Drumul pare asa de lung incat la un moment dat vroiam sa renunt,dar...aceste maini m-au condus pana la sfarsitul drumului.Casa Anei e asa de mare incat as putea crede ca e un palat.

-Sa intram!

Amandoi ma conduc in acest palat.Cand intru inauntru observ ca sufrageria era imensa.Era decorata cu obiecte de culori vi.Ma orbeste aceast...univers colorat.

-Mama!Tata!Am ajuns acasa!

Observ cum in fata mea s-au afisat parintii Anei.Mama ei era scunda,cu un par scurt de culoare blond si avea niste ochi negri foarte patrunzatori.Avea un sort alb si in mana tinea un prosop alb.Mama Anei e foarte frumoasa.M-am rosit cand am vazut-o.Tatal ei este inalt,si bine facut.Are parul saten si ochii verzi deschisi ca ai Anei.Amandoi ma analizeaza si-mi zambesc cald.Ma simteam rusinata in preajma lor.

-Mama,tata.Ea este Maria cea de ca--

-Oh!Tu esti Maria?De ce nu zici asa de la inceput!Ane ne-a povestit o groooaaazaa despre tine!Are dreptate,chiar esti foarte timida.Imi pare bine de cunostinta!Eu sunt Julia.Sper ca o sa ne intelegem bine,nu-i asa?

Imi intinde mana spre mine.O apuc firav de mana si i-o strang usor.

-Eu sunt Alen.Incantat!

Si acesta imi intinde mana.Ii apuc usor mana si i-o strang incet.

-I-Incantata de cunostinta.E-Eu sunt Maria...

-Da!Stiam asta(zambet)!

Amandoi au un zambet asa de frumos incat mai avem putin si incepeam sa plang.Ce caut eu aici...?Cum am ajuns aici?De ce trebuie ca eu...sa experimentez fericirea?In trecut sigur s-a intamplat ceva groaznic de gandesc asa!Ce se intampla cu mine?De ce...nu-mi mai pot aminti nimic?

-Of!A-ti intimidat-o!

-Nu-i adevarat!

-Buna ziua!

-Oh!Josh!Nu te-am vazut.Ce faci?

-Fac bine,doamna Wilson.

-DOAMNE!NU-MI MAI SPUNE ASA!Spune-mi Juli!

-Ok...Juli...

-Vezi ca poti!In casa este o regula:prietenii Anei ne striga pe numele mic.Ai inteles,Maria?

-Da...

-Perfect!Cina e gata!Mi-am dat seama ca o sa avem musafiri,asa ca am facut muuuullltaaaaa mancare!Sa mergem!

-Iepii!!Mancare!

-Multumim,doamna Will--Pardon!Juli!

-Vezi ca poti!

Toti se strang la masa.Observ cum Ane e entuziasmata,Josh zambeste,iar parintii Anei sunt fericiti.Mi-e frica...sa ma aproprii.Daca le stric fericirea?Daca...le-am distrus sufletul acum mult timp in urma?De ce trebuia sa uit?Chiar nu trebuie...sa nu stiu nimic?

-Hai,Maria!Se va raci mancarea!

-Oh...Ok...

Ma pun la masa si ma prefac ca totul este bine,dar...in sufletul meu stiu ca nu e asa.Durerea se leaga de mine,dar nu stiu de ce.Vreau sa aflu,dar nu pot.De ce...in aceasta clipa...durerea ma acapareaza?